Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

• Acasa
• Servicii
  • Drept penal
  • Drept civil
  • Dreptul familiei
  • Drept comercial
  • Proprietate intelectuala
• Onorarii
• Utile
  • Adrese
  • Legislatie
• Contact

 

CODUL PENAL din 21 iunie 1968 - (republicat) (actualizat)

actualizat pana la data de 01 octombrie 2001

 

 

                  PARTEA GENERALĂ

 

    TITLUL I

    LEGEA PENALĂ ȘI LIMITELE EI DE APLICARE

 

    CAP. 1

    DISPOZIȚII PRELIMINARE

 

    Scopul legii penale

    ART. 1

    Legea penală apara, impotriva infracțiunilor, România, suveranitatea, independenta, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și intreaga ordine de drept.

 

    Legalitatea incriminării

    ART. 2

    Legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplica infracțiunilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvîrșirii acestor fapte.

 

    CAP. 2

    LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE

 

    Secțiunea I

    Aplicarea legii penale în spațiu

 

    Teritorialitatea legii penale

    ART. 3

    Legea penală se aplica infracțiunilor săvîrșite pe teritoriul României.

 

    Personalitatea legii penale

    ART. 4

    Legea penală se aplica infracțiunilor săvîrșite în afară teritoriului tarii, dacă făptuitorul este cetățean roman sau dacă, neavînd nici o cetățenie, are domiciliul în țara.

 

    Realitatea legii penale

    ART. 5

    Legea penală se aplica infracțiunilor săvîrșite în afară teritoriului tarii, contra siguranței statului roman sau contra vieții unui cetățean roman, ori prin care s-a adus o vătămare grava integrității corporale sau sănătății unui cetățean roman, cînd sînt săvîrșite de către un cetățean străin sau de o persoana fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii.

    Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile prevăzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general.

 

    Universalitatea legii penale

    ART. 6

    Legea penală se aplica și altor infracțiuni decît celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvîrșite în afară teritoriului tarii, de un cetățean străin sau de o persoana fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii, dacă:

    a) fapta este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a tarii unde a fost săvîrșită;

    b) făptuitorul se afla în țara.

    Pentru infracțiunile îndreptate impotriva intereselor statului roman sau contra unui cetățean roman, infractorul poate fi judecat și în cazul cînd s-a obținut extrădarea lui.

    Dispozițiile alineatelor precedente nu se aplica în cazul cînd, potrivit legii statului în care infractorul a savirsit infracțiunea, exista vreo cauza care impiedica punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau cînd pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. Cînd pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispozițiilor legale privitoare la recunoașterea hotărîrilor străine.

 

    Legea penală și convențiile internaționale

    ART. 7

    Dispozițiile cuprinse în art. 5 și 6 se aplica, dacă nu se dispune altfel printr-o convenție internationala.

 

    Imunitatea de jurisdicție

    ART. 8

    Legea penală nu se aplica infracțiunilor săvîrșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convențiile internaționale, nu sînt supuse jurisdicției penale a statului roman.

 

    Extrădarea

    ART. 9

    Extrădarea se acorda sau poate fi solicitată pe baza de convenție internationala, pe baza de reciprocitate și, în lipsa acestora, în temeiul legii.

 

    Secțiunea II

    Aplicarea legii penale în timp

 

    Activitatea legii penale

    ART. 10

    Legea penală se aplica infracțiunilor săvîrșite în timpul cît ea se afla în vigoare.

 

    Neretroactivitatea legii penale

    ART. 11

    Legea penală nu se aplica faptelor care, la data cînd au fost săvîrșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni.

 

    Retroactivitatea legii penale

    ART. 12

    Legea penală nu se aplica faptelor săvîrșite sub legea veche, dacă nu mai sînt prevăzute de legea noua. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranta și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărîrilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

    Legea care prevede măsuri de siguranta sau măsuri educative se aplica și infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate pînă la data intrării în vigoare a legii noi.

 

    Aplicarea legii penale mai favorabile

    ART. 13

    În cazul în care de la săvîrșirea infracțiunii pînă la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabilă.

    Cînd legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală noua se aplica în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sînt prevăzute în legea penală noua nu se mai aplica.

 

    Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

    ART. 14

    Cînd după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea noua pentru infracțiunea săvîrșită, se reduce la acest maxim.

    Dacă după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare la detențiune pe viata și pînă la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viata se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune.

    Dacă legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea noua. Tinindu-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate inlatura în totul sau în parte executarea amenzii.

    Pedepsele complimentare, măsurile de siguranta, precum și măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în conținutul și limitele prevăzute de aceasta lege.

    Cînd o dispoziție din legea noua se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pînă la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.

 

    Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

    ART. 15

    Cînd după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mica decît maximul special prevăzut de legea noua, tinindu-se seama de infracțiunea săvîrșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărîrii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cît a executat din pedeapsa, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborita sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvîrșită.

    Dispozițiile art. 14 alin. 5 se aplica și în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate pînă la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărîre reducindu-se cu o treime.

 

    Aplicarea legii penale temporare

    ART. 16

    Legea penală temporară se aplica infracțiunii săvîrșite în timpul cînd era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecata în acel interval de timp.

 

    TITLUL II

    INFRACȚIUNEA

 

    CAP. 1

    DISPOZIȚII GENERALE

 

    Trăsăturile esențiale ale infracțiunii

    ART. 17

    Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvîrșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.

    Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.

 

    Pericolul social al faptei

    ART. 18

    Fapta care prezintă pericol social în înțelesul legii penale este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.

 

    Fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni

    ART. 18^1

    Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minima adusă uneia din valorile aparate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vadit de importanta, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

    La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul și mijloacele de savirsire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

    În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanta aplica una din sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute în art. 91.

 

    Vinovăția

    ART. 19

    Vinovăție exista cînd fapta care prezintă pericol social este săvîrșită cu intenție sau din culpa.

    1. Fapta este săvîrșită cu intenție cînd infractorul:

    a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvîrșirea acelei fapte;

    b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, accepta posibilitatea producerii lui.

    2. Fapta este săvîrșită din culpa cînd infractorul:

    a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fără temei ca el nu se va produce;

    b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea sa-l prevadă.

    Fapta constind într-o acțiune săvîrșită din culpa constituie infracțiune numai atunci cînd în lege se prevede în mod expres aceasta.

    Fapta constind într-o infracțiune constituie infracțiune fie ca este săvîrșită cu intenție, fie din culpa, afară de cazul cînd legea sancționează numai săvîrșirea ei cu intenție.

 

    CAP. 2

    TENTATIVA

 

    Conținutul tentativei

    ART. 20

    Tentativa consta în punerea în executare a hotărîrii de a savirsi infracțiunea, executarea care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.

    Exista tentativa și în cazul în care consumarea infracțiunii nu a fost posibila datorită insuficienței sau defectuozității mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării ca în timpul cînd s-au savirsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea ca se afla.

    Nu exista tentativa atunci cînd imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.

 

    Pedepsirea tentativei

    ART. 21

    Tentativa se pedepsește numai cînd legea prevede expres aceasta.

    Tentativa se sancționează cu o pedeapsa cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul sa fie mai mic decît minimul general al pedepsei. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.

 

    Desistarea și împiedicarea rezultatului

    ART. 22

    Este aparat de pedeapsa făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.

    Dacă actele îndeplinite pînă în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o alta infracțiune, se aplica pedeapsa pentru acea infracțiune.

 

    CAP. 3

    PARTICIPAȚIA

 

    Participanții

    ART. 23

    Participanți sînt persoanele care contribuie la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.

 

    Autorul

    ART. 24

    Autor este persoana care săvîrșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.

 

    Instigatorul

    ART. 25

    Instigator este persoana care, cu intenție, determina pe o alta persoana sa savirseasca o fapta prevăzută de legea penală.

 

    Complicele

    ART. 26

    Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajuta în orice mod la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvîrșirii faptei, ca va tăinui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvîrșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

 

    Pedeapsa în caz de participație

    ART. 27

    Instigatorul și complicele la o fapta prevăzută de legea penală săvîrșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contribuția fiecăruia la săvîrșirea infracțiunii, precum și de dispozițiile art. 72.

 

    Circumstanțele personale și reale

    ART. 28

    Circumstanțele privitoare la persoana unui participant nu se rasfring asupra celorlalți.

    Circumstanțele privitoare la fapta se rasfring asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

 

    Instigarea neurmată de executare

    ART. 29

    Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum și actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancționează cu o pedeapsa între minimul special al pedepsei pentru infracțiunea la care s-a instigat și minimul general. În cazul cînd pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.

    Actele arătate în alineatul precedent nu se sancționează, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afară de cazul cînd actele îndeplinite de autor pînă în momentul desistării constituie alta fapta prevăzută de legea penală.

 

    Împiedicarea săvîrșirii faptei

    ART. 30

    Participantul nu se pedepsește dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, impiedica consumarea acesteia. Dacă actele săvîrșite pînă în momentul împiedicării constituie o alta fapta prevăzută de legea penală, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta fapta.

 

    Participația improprie

    ART. 31

    Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvîrșirea din culpa de către o alta persoana, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancționează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenție.

    Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoana care comite acea fapta fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

    Dispozițiile art. 28-30 se aplica în mod corespunzător.

 

    CAP. 4

    PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI

 

    Formele pluralității

    ART. 32

    Pluralitatea de infracțiuni constituie, după caz, concurs de infracțiuni sau recidiva.

 

    Concursul de infracțiuni

    ART. 33

    Concurs de infracțiuni exista:

    a) cînd doua sau mai multe infracțiuni au fost săvîrșite de aceeași persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvîrșirea sau ascunderea altei infracțiuni;

    b) cînd o acțiune sau inacțiune, săvîrșită de aceeași persoana, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni.

 

    Pedeapsa principala în caz de concurs de infracțiuni

    ART. 34

    În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplica pedeapsa, după cum urmează:

    a) cînd s-a stabilit o pedeapsa cu detențiune pe viata și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detențiunii pe viata;

    b) cînd s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar cînd acest maxim nu este îndestulător, se poate adauga un spor de pînă la 5 ani;

    c) cînd s-au stabilit numai amenzi, se aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adauga un spor de pînă la jumătate din acel maxim;

    d) cînd s-a stabilit o pedeapsa cu închisoare și o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, la care se poate adauga amenda, în totul sau în parte;

    e) cînd s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare și mai multe pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, potrivit dispoziției de la lit. b), la care se poate adauga amenda, potrivit dispoziției de la lit. c).

    Prin aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infracțiunile concurente.

 

    Pedeapsa complimentară și măsurile de siguranta în caz de concurs de infracțiuni

    ART. 35

    Dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsa complimentară, aceasta se aplica alături de pedeapsa închisorii.

    Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natura diferita, sau chiar de aceeași natura dar cu conținut diferit, acestea se aplica alături de pedeapsa închisorii.

    Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeași natura și cu același conținut, se aplica cea mai grea dintre acestea.

    Măsurile de siguranta de natura deosebita, luate în cazul infracțiunilor concurente, se cumulează.

 

    Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente

    ART. 36

    Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurenta, se aplica dispozițiile art. 34 și 35.

    Dispozițiile art. 34 și 35 se aplica și în cazul în care, după ce o hotărîre de condamnare a rămas definitiva, se constata ca cel condamnat suferise și o alta condamnare definitiva pentru o infracțiune concurenta.

    Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărîrea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.

    Dispozițiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni se aplica și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viata a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

 

    Recidiva

    ART. 37

    Recidiva exista în următoarele cazuri:

    a) cînd după rămînerea definitiva a unei hotărîri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an;

    b) cînd după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;

    c) cînd după condamnarea la cel puțin trei pedepse cu închisoare pînă la 6 luni sau după executare, după grațierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescrierea executării a cel puțin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

    Exista recidiva și în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. 1 este detențiunea pe viata.

    Pentru stabilirea stării de recidiva în cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) și b) și alin. 2, se poate tine seama și de hotărîrea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o fapta prevăzută și de legea romana, dacă hotărîrea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispozițiilor legii.

 

    Condamnările care nu atrag starea de recidiva

    ART. 38

    La stabilirea stării de recidiva nu se tine seama de hotărîrile de condamnare privitoare la:

    a) infracțiunile săvîrșite în timpul minorității;

    a^1) infracțiunile săvîrșite din culpa;

    b) infracțiunile amnistiate;

    c) faptele care nu mai sînt prevăzute ca infracțiuni de legea penală.

    De asemenea, nu se tine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinta cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.

 

    Pedeapsa în caz de recidiva

    ART. 39

    În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvîrșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mari pînă la 7 ani.

    Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvîrșită ulterior.

    În cazul săvîrșirii unei infracțiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se înțelege pedeapsa care se executa, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare.

    În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. b), se poate aplica o pedeapsa pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor de pînă la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult doua treimi din maximul special.

    În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. c) se aplica în mod corespunzător dispozițiile din alineatele precedente.

    Dacă după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare și mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanta aplica dispozițiile din alin. 1 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a) și dispozițiile din alin. 4 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b).

    Dispozițiile alineatului precedent se aplica și în cazul în care condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viata a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

 

    Pedeapsa în unele cazuri cînd nu exista recidiva

    ART. 40

    Cînd după condamnarea definitiva cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sînt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.

 

    Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe

    ART. 41

    În cazul infracțiunii continuate și al infracțiunii complexe nu exista pluralitate de infracțiuni.

    Infracțiunea este continuată cînd o persoana săvîrșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

    Infracțiunea este complexa cînd în conținutul sau intra, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o fapta prevăzută de legea penală.

 

    Pedeapsa pentru infracțiunea continuată

    ART. 42

    Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, la care se poate adauga un spor potrivit dispozițiilor art. 34.

 

    Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată sau complexa

    ART. 43

    Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexa este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intra în conținutul aceleiași infracțiuni, tinindu-se seama de infracțiunea săvîrșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsa corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decît cea pronunțată anterior.

 

    CAP. 5

    CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

 

    Legitima apărare

    ART. 44

    Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită în stare de legitima apărare.

    Este în stare de legitima apărare acela care săvîrșește fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

    Este de asemenea în legitima apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

 

    Starea de necesitate

    ART. 45

    Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită în stare de necesitate.

    Este în stare de necesitate acela care săvîrșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viata, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia un interes obștesc.

    Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul cînd a savirsit fapta și-a dat seama ca pricinuiește urmări vadit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

 

    Constringerea fizica și constringerea morala

    ART. 46

    Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită din cauza unei constringeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.

    De asemenea, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită din cauza unei constringeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod.

 

    Cazul fortuit

    ART. 47

    Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al carei rezultat este consecinta unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

 

    Iresponsabilitatea

    ART. 48

    Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stapin pe ele.

 

    Beția

    ART. 49

    Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvîrșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de vointa sa, în stare de beție completa produsă de alcool sau de alte substanțe.

    Starea de beție voluntara completa produsă de alcool sau de alte substanțe nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă sau agravantă.

 

    Minoritatea făptuitorului

    ART. 50

    Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvîrșită de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condițiile legale pentru a răspunde penal.

 

    Eroarea de fapt

    ART. 51

    Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, cînd făptuitorul, în momentul săvîrșirii acesteia, nu cunoștea existenta unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

    Nu constituie o circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvîrșirii infracțiunii.

    Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplica și faptelor săvîrșite din culpa pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației sau împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei.

    Necunoașterea sau cunoașterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei.

 

    TITLUL III

    PEDEPSELE

 

    CAP. 1

    DISPOZIȚII GENERALE

 

    Pedeapsa și scopul ei

    ART. 52

    Pedeapsa este o măsura de constringere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

    Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept și fata de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferințe fizice și nici sa înjosească persoana condamnatului.

 

    CAP. 2

    CATEGORIILE ȘI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR

 

    Felurile pedepselor

    ART. 53

    Pedepsele sînt principale, complimentare și accesorii.

    1. Pedepsele principale sînt:

    a) detențiunea pe viata;

    b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani;

    c) amenda de la 100.000 lei la 50.000.000 lei.

    2. Pedepsele complimentare sînt:

    a) interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;

    b) degradarea militară.

    3. Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege.

 

    CAP. 3

    PEDEPSELE PRINCIPALE

 

    Secțiunea I

    Detențiunea pe viata

 

    Regimul detențiunii pe viata

    ART. 54

    Detențiunea pe viata se executa în penitenciare anume destinate pentru aceasta sau în secții speciale ale celorlalte penitenciare.

    Regimul executării pedepsei detențiunii pe viata este reglementat în legea privind executarea pedepselor.

 

    Neaplicarea pedepsei detențiunii pe viata

    ART. 55

    Pedeapsa detențiunii pe viata nu se aplica aceluia care, la data pronunțării hotărîrii de condamnare, a împlinit virsta de 60 de ani. În acest caz, în locul pedepsei detențiunii pe viata se aplica pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani și pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.

    În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viata a împlinit virsta de 60 de ani în timpul executării pedepsei, detențiunea pe viata se înlocuiește cu închisoarea pe timp de 25 de ani.

 

    Liberarea condiționată

    ART. 55^1

    Cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viata poate fi liberat condiționat după executarea efectivă a 20 de ani de detențiune, dacă este stăruitor în munca, disciplinat și da dovezi temeinice de îndreptare, tinindu-se seama și de antecedentele sale penale.

    Condamnatul trecut de virsta de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiționat după executarea efectivă a 15 ani de detențiune, dacă sînt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în alin. 1.

    Pedeapsa se considera executată, dacă în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a savirsit din nou o infracțiune. Dacă în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infracțiune, se aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 61.

 

    Calculul pedepsei în caz de comutare sau înlocuire

    ART. 55^2

    În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viata cu pedeapsa închisorii, perioada de detențiune executată se considera ca parte executată din pedeapsa închisorii.

 

    Secțiunea II

    Închisoarea

 

    Regimul general al executării pedepsei

    ART. 56

    Regimul executării pedepsei închisorii se întemeiază pe obligația condamnaților de a presta o munca utila, dacă sînt apți pentru aceasta, pe acțiunea educativă ce trebuie desfasurata fata de condamnați, pe respectarea de către aceștia a disciplinei muncii și a ordinii interioare a locurilor de deținere, precum și pe stimularea și recompensarea celor stăruitori în munca, disciplinați și care dau dovezi temeinice de îndreptare.

    Toate aceste mijloace trebuie folosite în asa fel încît sa conducă la reeducarea celor condamnați.

    După împlinirea virstei de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei, condamnații nu au obligația de a munci în timpul executării pedepsei; ei pot fi admiși la munca dacă cer aceasta.

 

    Regimul de deținere

    ART. 57

    Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de deținere anume destinate.

    Femeile condamnate la pedeapsa închisorii executa aceasta pedeapsa separat de condamnații bărbați.

    Minorii condamnați la pedeapsa închisorii executa pedeapsa separat de condamnații majori sau în locuri de deținere speciale, asigurindu-li-se posibilitatea de a continua învățămîntul general obligatoriu și de a dobîndi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.

 

    Regimul de munca

    ART. 58

    Munca prestată de condamnat este remunerată, cu excepția muncilor cu caracter gospodăresc necesare locului de deținere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile în care și aceste din urma munci sînt remunerate.

    Normele, timpul de munca și remunerația muncii condamnaților sînt cele stabilite prin lege.

    Din remunerația muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltă parte revine administrației locului de deținere. Aceste părți, precum și modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.

 

    Liberarea condiționată

    ART. 59

    După ce a executat cel puțin doua treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în munca, disciplinat și da dovezi temeinice de îndreptare, tinindu-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

    În calculul fracțiunilor de pedeapsa prevăzute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei cînd aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin doua treimi cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani.

    Cînd condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsa arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

    În aplicarea dispozițiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o executa condamnatul.

 

    Liberarea condiționată în cazul infracțiunilor săvîrșite din culpa

    ART. 59^1

    Cel condamnat pentru săvîrșirea uneia sau mai multor infracțiuni din culpa poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, după ce a executat cel puțin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin doua treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinește și celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1.

    Dispozițiile art. 59 alin. 2 se aplica în mod corespunzător, liberarea condiționată neputind fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei cînd aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin jumătate cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani.

    În cazul în care pedeapsa ce se executa este rezultată din concursul între infracțiuni săvîrșite din culpa și infracțiuni intenționate, se aplica dispozițiile art. 59.

    Dispozițiile art. 59 alin. 3 și 4 se aplica în mod corespunzător.

 

    Liberarea condiționată în cazuri speciale

    ART. 60

    Condamnatul care, din cauza stării sănătății sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsa arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59^1, dacă da dovezi temeinice de disciplina și de îndreptare.

    Cei condamnați în timpul minorității, cînd ajung la virsta de 18 ani, precum și condamnații trecuți de virsta de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei, pot fi liberați condiționat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau a unei jumătăți în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1.

    Persoanele prevăzute în alin. 2, condamnate pentru săvîrșirea unei infracțiuni din culpa, pot fi liberate condiționat după executarea unei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1.

    Dacă pedeapsa ce se executa este rezultată din concursul între infracțiuni săvîrșite din culpa și infracțiuni intenționate, se aplica dispozițiile privind liberarea condiționată în cazul infracțiunilor intenționate.

    Cînd condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsa se socotesc în raport cu totalul pedepselor.

    În toate cazurile, la calculul fracțiunii de pedeapsa se tine seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.

    Dispozițiile art. 59 alin. 4 se aplica în mod corespunzător.

 

    Efectele liberării condiționate

    ART. 61

    Pedeapsa se considera executată dacă în intervalul de timp de la liberare și pînă la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savirsit din nou o infracțiune. Dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanta, ținînd seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urma caz, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvîrșită ulterior și restul de pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putindu-se aplica un spor pînă la 5 ani.

    Revocarea este obligatorie în cazul cînd fapta săvîrșită este o infracțiune contra siguranței statului, o infracțiune contra păcii și omenirii, o infracțiune de omor, o infracțiune săvîrșită cu intenție care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracțiune prin care s-au produs consecințe deosebit de grave.

 

    Executarea pedepsei într-o închisoare militară

    ART. 62

    Executarea pedepsei închisorii care nu depășește 2 ani, de către militarii în termen, se face într-o închisoare militară în cazurile prevăzute de lege, precum și în cazurile cînd instanta judecătorească, ținînd seama de împrejurările cauzei și de persoana condamnatului, dispune aceasta.

    Dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei și a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rămas de executat se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidențiat în mod deosebit, reducerea poate depăși o treime, putind cuprinde chiar tot restul pedepsei.

    Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiționat.

    Dacă în timpul executării pedepsei militarul condamnat săvîrșește din nou o infracțiune, instanta care pronunța condamnarea pentru aceasta infracțiune face, după caz, aplicarea art. 39 alin. 1 și 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilită se executa într-un loc de deținere.

    După executarea pedepsei potrivit alin. 1-3 sau după grațierea totală ori după grațierea restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept.

    Dispozițiile alineatelor precedente sînt aplicabile și celor care au devenit militari în termen după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare.

    În cazul în care, înainte de începerea executării pedepsei într-o închisoare militară, condamnatul a fost trecut în rezerva, pedeapsa se executa într-un loc de deținere.

 

    Secțiunea III

    Amenda

 

    Stabilirea amenzii

    ART. 63

    Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care infractorul este condamnat sa o plătească.

    Ori de cîte ori legea prevede ca o infracțiune se pedepsește numai cu amenda, fără a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 150.000 lei, iar maximul de 10.000.000 lei.

    Cînd legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 250.000 lei și maximul special de 15.000.000 lei, iar cînd prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 350.000 lei și maximul special de 30.000.000 lei.

    În caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate sa depășească limitele generale arătate în art. 53 pct. 1 lit. c).

    Amenda se stabilește tinindu-se seama de dispozițiile art. 72, fără a-l pune însă pe infractor în situația de a nu-și putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreținerea, creșterea, învățătura și pregătirea profesională a persoanelor fata de care are aceste obligații legale.

 

    Înlocuirea pedepsei amenzii

    ART. 63^1

    Dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credința de la executarea amenzii, instanta poate înlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvîrșită, ținînd seama de partea din amenda care a fost achitată.

 

    CAP. 4

    PEDEPSELE COMPLIMENTARE ȘI PEDEPSELE ACCESORII

 

    Secțiunea I

    Pedepsele complimentare

 

    Interzicerea unor drepturi

    ART. 64

    Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:

    a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

    b) dreptul de a ocupa o funcție implicind exercițiul autorității de stat;

    c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvîrșirea infracțiunii;

    d) drepturile părintești;

    e) dreptul de a fi tutore sau curator.

    Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunța decît pe lîngă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul cînd legea dispune altfel.

 

    Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi

    ART. 65

    Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanta constata ca, fata de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, aceasta pedeapsa ese necesară.

    Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie cînd legea prevede aceasta pedeapsa.

    Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie sa fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.

 

    Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi

    ART. 66

    Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsa, ori după prescripția executării pedepsei.

 

    Degradarea militară

    ART. 67

    Pedeapsa complimentară a degradării militare consta în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniforma.

    Degradarea militară se aplica în mod obligatoriu condamnaților militari și rezerviști, dacă pedeapsa principala stabilită este închisoarea mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viata.

    Degradarea militară poate fi aplicată condamnaților militari și rezerviști pentru infracțiuni săvîrșite cu intenție, dacă pedeapsa principala stabilită este de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani.

    ART. 68

    Abrogat.

    ART. 69

    Abrogat.

    ART. 70

    Abrogat.

 

    Secțiunea II

    Pedepsele accesorii

 

    Conținutul și executarea pedepsei accesorii

    ART. 71

    Pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64.

    Condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viata sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arătate în alineatul precedent din momentul în care hotărîrea de condamnare a rămas definitiva și pînă la terminarea executării pedepsei, pînă la grațierea totală sau a restului de pedeapsa ori pînă la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

    Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplica și în cazul cînd s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cu excepțiile prevăzute în art. 86^8, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) și e) fiind lăsată la aprecierea instanței.

 

    CAP. 5

    INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

 

    Secțiunea I

    Dispoziții generale

 

    Criteriile generale de individualizare

    ART. 72

    La stabilirea și aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

    Cînd pentru infracțiunea săvîrșită legea prevede alternative, se tine seama de dispozițiile alineatului precedent atît pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cît și pentru proporționalizarea acesteia.

 

    Secțiunea II

    Circumstanțele atenuante și agravante

 

    Circumstanțe atenuante

    ART. 73

    Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante:

    a) depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate;

    b) săvîrșirea infracțiunii sub stapinirea unei puternice tulburări sau emoții, determinata de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenta, printr-o atingere grava a demnității persoanei sau prin alta acțiune ilicită grava.

 

    Împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante

    ART. 74

    Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante:

    a) conduita buna a infractorului înainte de săvîrșirea infracțiunii;

    b) staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită;

    c) atitudinea infractorului după săvîrșirea infracțiunii, rezultind din prezentarea sa în fata autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

    Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.

 

    Circumstanțe agravante

    ART. 75

    Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:

    a) săvîrșirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreună;

    b) săvîrșirea infracțiunii prin acte de cruzime, prin violențe asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public;*)

    c) săvîrșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor;

    d) săvîrșirea infracțiunii din motive josnice;

    e) săvîrșirea infracțiunii în stare de beție anume provocată în vederea comiterii faptei;

    f) săvîrșirea infracțiunii de către o persoana care a profitat de situația prilejuită de o calamitate.

    Instanta poate retine ca circumstanțe agravante și alte împrejurări care imprima faptei un caracter grav.

-------------

    *) Lit. b) de la primul aliniat este reprodusa astfel cum a fost modificată prin <L  12000   197 10 201   0 18>Legea nr. 197/2000 pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal, publicată în M. Of., Partea I, nr. 568 din 15 noiembrie 2000.

 

    Efectele circumstanțelor atenuante

    ART. 76

    În cazul în care exista circumstanțe atenuante, pedeapsa principala se reduce sau se schimba după cum urmează:

    a) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;

    b) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an;

    c) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;

    d) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, pînă la minimul general;

    e) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, pînă la minimul general, sau se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 300.000 lei, iar cînd minimul special este sub 3 luni, se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 200.000 lei;

    f) cînd pedeapsa prevăzută de lege este amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putind fi redusă pînă la 150.000 lei în cazul cînd minimul special este de 350.000 lei sau mai mare, ori pînă la minimul general cînd minimul special este sub 350.000 lei.

    În cazul infracțiunilor contra siguranței statului, al infracțiunilor contra păcii și omenirii, al infracțiunii de omor, al infracțiunilor săvîrșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se constata ca exista circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult pînă la o treime din minimul special.

    Cînd exista circumstanțe atenuante, pedeapsa complimentară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, poate fi înlăturată.

 

    Circumstanțele atenuante în cazul pedepsei detențiunii pe viata

    ART. 77

    Cînd pentru infracțiunea săvîrșită legea prevede pedeapsa detențiunii pe viata, dacă exista circumstanțe atenuante, se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.

 

    Efectele circumstanțelor agravante

    ART. 78

    În cazul în care exista circumstanțe agravante, se poate aplica o pedeapsa pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor pînă la 5 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumătate din maximul special.

 

    Indicarea circumstanțelor

    ART. 79

    Orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă sau ca circumstanță agravantă trebuie arătată în hotărîre.

 

    Concursul între cauzele de agravare și de atenuare

    ART. 80

    În caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa se stabilește tinindu-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidiva.

    În caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborirea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

    În cazul aplicării concomitente a dispozițiilor cu privire la circumstanțe agravante, recidiva și concurs de infracțiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăși 25 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracțiune este de 10 ani sau mai mic, și 30 de ani, dacă maximul special pentru cel puțin una dintre infracțiuni este mai mare de 10 ani.

 

    Secțiunea III

    Suspendarea condiționată a executării pedepsei

 

    Condițiile de aplicare a suspendării condiționate

    ART. 81

    Instanta poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durata, dacă sînt întrunite următoarele condiții:

    a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;

    b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul cînd condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

    c) se apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

    Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sînt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).

    Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum și în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 și 2 și art. 267^1 alin. 1 și 2.*)

    În cazul condamnării pentru o infracțiune prin care s-a produs o paguba, instanta poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numai dacă pînă la pronunțarea hotărîrii paguba a fost integral reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare.**)

    Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranta și a obligațiilor civile prevăzute în hotărîrea de condamnare.

    Suspendarea condiționată a executării pedepsei trebuie motivată.

------------

    *) Alin. 3 al <L  12001   456 10 202  81 73>art. 81 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 456/2001  publicată în M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001 care aproba cu modificări și completări <L  12000   207180 301   0 33>ORDONANTA DE URGENTA nr. 207/2000 privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedura penală.

    **) Prin <L  11997   4631701701   0 37>decizia nr. 463 din 13 noiembrie 1997, definitiva, publicată în M. Of. nr. 53 din 6 februarie 1998, Curtea Constituțională, admite excepția de neconstituționalitate și constata ca dispozițiile art. 81 alin. (4) din Codul penal, sunt neconstituționale.

 

    Termenul de încercare

    ART. 82

    Durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani.

    În cazul cînd pedeapsa a carei executare a fost suspendată este amenda, termenul de încercare este de un an.

    Termenul de încercare se socotește de la data cînd hotărîrea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitiva.

 

    Revocarea în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

    ART. 83

    Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a savirsit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitiva chiar după expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea condiționată, dispunind executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

    Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvîrșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

    Dacă infracțiunea ulterioara este săvîrșită din culpa, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

    La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvîrșită după rămînerea definitiva a hotărîrii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidiva.

 

    Revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile

    ART. 84

    Dacă pînă la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărîrea de condamnare, instanta poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul cînd cel condamnat dovedește ca nu a avut putinta de a îndeplini acele obligații.

 

    Anularea suspendării pentru infracțiuni săvîrșite anterior

    ART. 85

    Dacă se descoperă ca cel condamnat mai savirsise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărîrii prin care s-a dispus suspendarea sau pînă la rămînerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicindu-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidiva.

    Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

    În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 2 ani, instanta poate aplica dispozițiile art. 81. În cazul cînd se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.

 

    Reabilitarea în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei

    ART. 86

    Dacă condamnatul nu a savirsit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 și 84, el este reabilitat de drept.

 

    Secțiunea III^1

    Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

 

    Condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere

    ART. 86^1

    Instanta poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă sînt întrunite următoarele condiții:

    a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;

    b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile cînd condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;

    c) se apreciază, ținînd seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau după comiterea faptei, ca pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savirsi infracțiuni.

    Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sînt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).

    Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum și în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 și 2 și art. 267^1 alin. 1 și 2. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă în cazul infracțiunii de furt calificat prevăzute la art. 209 alin. 3, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani.*)

    Dispozițiile art. 81 alin. 4 și 5 se aplica și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.**)

-------------

    *) Alin. 3 al <L  12001   456 10 202  86 75>art. 86^1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 456/2001 publicată în M.Of. 410/25.07.2001 pentru aprobarea cu modificări și completări a <L  12000   207180 301   0 34>ORDONANȚEI DE URGENTA nr. 207/2000.

    **) Prin <L  11998    251701701   0 36>decizia nr. 25 din 10 februarie 1998, definitiva, publicată în M. Of. nr. 143 din 8 aprilie 1998, Curtea Constituțională, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 alin. 4 Cod penal și a constatat ca aceste prevederi sunt neconstituționale, cat privește trimiterea la prevederile art. 81 alin. 4 din același cod.

 

    Termenul de încercare

    ART. 86^2

    Termenul de încercare în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanta, între 2 și 5 ani.

    Dispozițiile art. 82 alin. 3 se aplica în mod corespunzător.

 

    Măsurile de supraveghere și obligațiile condamnatului

    ART. 86^3

    Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

    a) sa se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanta;

    b) sa anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

    c) sa comunice și sa justifice schimbarea locului de munca;

    d) sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

    Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) și d) se comunica persoanelor sau organelor stabilite la lit. a).

    Instanta poate sa impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligații:

    a) sa desfășoare o activitate sau sa urmeze un curs de învățămînt ori de calificare;

    b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avută ori sa nu depășească limita teritorială stabilită, decît în condițiile fixate de instanta;

    c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

    d) sa nu între în legatura cu anumite persoane;

    e) sa nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;

    f) sa se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

    Supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanta conform alin. 3 lit. a)-f) se face de organele prevăzute în alin. 1 lit. a) și aceleași organe sesizează instanta în caz de neîndeplinire a obligațiilor pentru luarea măsurilor în condițiile art. 86^4 alin. 2.

 

    Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

    ART. 86^4

    Dispozițiile art. 83 și 84 se aplica în mod corespunzător și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

    Dacă cel condamnat nu îndeplinește măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanta, aceasta poate sa revoce suspendarea executării pedepsei dispunind executarea în întregime a pedepsei, sau sa prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.

 

    Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

    ART. 86^5

    Dispozițiile art. 85 alin. 1 și 2 se aplica în mod corespunzător și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

    În cazurile prevăzute în art. 85 alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește 3 ani, instanta poate aplica dispozițiile art. 86^1. În cazul cînd se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.

 

    Reabilitarea în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere

    ART. 86^6

    Dacă cel condamnat nu a savirsit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 86^4, el este reabilitat de drept.

 

    Secțiunea III^2

    Executarea pedepsei la locul de munca

 

    Condiții de aplicare

    ART. 86^7

    În cazul în care instanta, ținînd seama de gravitatea faptei, de împrejurările în care a fost comisă, de conduita profesională și generală a făptuitorului și de posibilitățile acestuia de reeducare, apreciază ca sînt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins fără privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul își desfășoară activitatea sau în alta unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unității și dacă sînt întrunite următoarele condiții:

    a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 5 ani;

    b) cel în cauza nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul cînd condamnarea intra în vreunul din cazurile prevăzute în art. 38.

    Executarea pedepsei la locul de munca poate fi dispusă și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată pentru concursul de infracțiuni este de cel mult 3 ani închisoare și sînt întrunite celelalte condiții prevăzute în alineatul precedent.

    Executarea pedepsei la locul de munca nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum și în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 182, art. 183, art. 197 alin. 1 și 2 și art. 267^1 alin. 1 și 2. Executarea pedepsei la locul de munca poate fi dispusă în cazul infracțiunii de furt calificat prevăzute la art. 209 alin. 3, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani.*)

    Dispozițiile alin. 1 și 2 se aplica și în cazul în care condamnatul nu desfășoară o activitate la data aplicării pedepsei.

------------

    *) Alin. 3 al <L  12001   456 10 202  86 75>art. 86^7 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 456/2001 publicată în M.Of. 410/25.07.2001 pentru aprobarea cu modificări și completări a <L  12000   207180 301   0 34>ORDONANȚEI DE URGENTA nr. 207/2000.

 

    Modul de executare

    ART. 86^8

    Pe durata executării pedepsei, condamnatul este obligat sa îndeplinească toate îndatoririle la locul de munca, cu următoarele limitări ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:

    a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestată, cu excepția sporurilor acordate pentru activitatea desfasurata în locuri de munca cu condiții vătămătoare sau periculoase, se retine o cota de 15-40%, stabilită potrivit legii, în raport cu cuantumul veniturilor și cu îndatoririle condamnatului pentru întreținerea altor persoane, care se vărsa la bugetul statului. În cazul condamnatului minor, limitele reținerii se reduc la jumătate;

    b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, după reținerea cotei prevăzute la lit. a);

    c) durata executării pedepsei nu se considera vechime în munca;

    d) nu se poate schimba locul de munca la cererea condamnatului, decît prin hotărîrea instanței de judecata;

    e) condamnatul nu poate fi promovat;

    f) condamnatul nu poate ocupa funcții de conducere, iar în raport cu fapta săvîrșită nu poate ocupa funcții care implica exercițiul autorității de stat, funcții instructiv-educative ori de gestiune.

    Pe durata executării pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.

    Instanta poate dispune ca cel condamnat sa respecte și una sau mai multe din obligațiile prevăzute în art. 86^3.

    Pedeapsa se executa la locul de munca în baza mandatului de executare a pedepsei.

    Pe timpul executării pedepsei în unitatea în care cel condamnat își desfășoară activitatea la data aplicării pedepsei, contractul de munca se suspenda.

    În cazul executării pedepsei într-o alta unitate decît cea în care își desfasura activitatea condamnatul la data aplicării pedepsei, contractul de munca încheiat încetează. Pedeapsa se executa fără a se încheia contract de munca.

    Dispozițiile alin. 6 se aplica în mod corespunzător și în cazul condamnatului care nu desfășoară o activitate la data aplicării pedepsei.

    În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de munca a devenit militar în termen în cursul judecații sau după rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare, pedeapsa se executa la locul de munca, după trecerea în rezerva a acestuia.

 

    Revocarea executării pedepsei la locul de munca

    ART. 86^9

    Dacă după raminerea definitiva a hotărîrii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cel condamnat săvîrșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei sau în timpul executării acesteia, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca. Pedeapsa se aplica potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 și 2 sau, după caz, ale art. 40.

    Dacă infracțiunea ulterioara este săvîrșită din culpa, instanta poate dispune și pentru aceasta infracțiune executarea pedepsei la locul de munca. În acest caz, revocarea nu mai are loc și pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni.

    Dacă condamnatul se sustrage de la prestarea activității în cadrul unității sau nu-și îndeplinește în mod corespunzător îndatoririle ce-i revin la locul de munca ori nu respecta măsurile de supraveghere sau obligațiile stabilite prin hotărîrea de condamnare, instanta poate sa revoce executarea pedepsei la locul de munca, dispunind executarea pedepsei într-un loc de deținere.

    Cînd condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacității de munca, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca și, ținînd seama de împrejurările care au determinat incapacitatea de munca și dispozițiile art. 72, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă nu sînt întrunite condițiile prevăzute în art. 81 sau 86^1.

    Dacă executarea pedepsei la locul de munca se revoca potrivit alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicată sau, după caz, restul de pedeapsa rămas neexecutat se executa într-un loc de deținere.

 

    Anularea executării pedepsei la locul de munca

    ART. 86^10

    Dacă cel condamnat mai săvîrșește o infracțiune pînă la rămînerea definitiva a hotărîrii și aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executată la locul de munca sau considerată executată, instanta, dacă nu sînt întrunite condițiile prevăzute în art. 86^7, anulează executarea pedepsei la locul de munca.

    Anularea se dispune și în cazul în care hotărîrea de condamnare pentru infracțiunea descoperită ulterior se pronunța după ce pedeapsa a fost executată la locul de munca sau considerată ca executată. Pedeapsa se stabilește, după caz, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni sau recidiva.

    La scăderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, după caz, la contopirea pedepselor, se aplica dispozițiile privitoare la pedeapsa închisorii, fără a se tine seama dacă una din pedepse se executa la locul de munca. Pedeapsa astfel stabilită se executa într-un loc de deținere.

 

    Încetarea executării pedepsei

    ART. 86^11

    Dacă cel condamnat a executat cel puțin doua treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o buna conduita, a fost disciplinat și stăruitor în munca, instanta poate dispune încetarea executării pedepsei la locul de munca, la cererea conducerii unității unde condamnatul își desfășoară activitatea sau a condamnatului.

    Pedeapsa se considera executată dacă în intervalul de timp de la încetarea executării pedepsei la locul de munca și pînă la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savirsit din nou o infracțiune. Dacă în același interval condamnatul a comis din nou o infracțiune, instanta poate dispune revocarea încetării executării pedepsei la locul de munca, dispozițiile art. 61 și 86^10 alin. 3 fiind aplicabile în mod corespunzător.

 

    Secțiunea IV

    Calculul pedepselor

 

    Durata executării

    ART. 87

    Durata executării pedepsei închisorii se socotește din ziua în care condamnatul începe sa execute hotărîrea definitiva de condamnare.

    Ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în durata executării.

    Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se afla bolnav în spital, intra în durata executării, afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în cursul executării pedepsei.

    În durata executării pedepsei închisorii la locul de munca nu intra timpul în care condamnatul lipsește de la locul de munca.

 

    Computarea reținerii și a arestării preventive

    ART. 88

    Timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci cînd condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă.

    Scăderea reținerii și a arestării preventive se face și în caz de condamnare la amenda, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii.

 

    Computarea privațiunii de libertate executată în afară tarii

    ART. 89

    În cazul infracțiunilor săvîrșite în condițiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsa, precum și reținerea și arestarea preventivă executate în afară teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune de instanțele romane.

 

    TITLUL IV

    ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE

 

    Condițiile înlocuirii

    ART. 90

    Instanta poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ, dacă sînt îndeplinite următoarele condiții:

    a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită este închisoarea de cel mult un an sau amenda ori s-au savirsit infracțiunile prevăzute în art. 208, 213, 215 alin. 1, art. 215^1 alin. 1, art. 217 alin. 1, art. 219 alin. 1, dacă valoarea pagubei nu depășește 100.000 lei sau infracțiunea prevăzută în art. 249, dacă valoarea pagubei nu depășește 500.000 lei;

    b) fapta, în conținutul ei concret și în împrejurările în care a fost săvîrșită, prezintă un grad de pericol social redus și nu a produs urmări grave;

    c) paguba pricinuită prin infracțiune a fost integral reparată pînă la pronunțarea hotărîrii;

    d) din atitudinea făptuitorului după săvîrșirea infracțiunii rezulta ca acesta regreta fapta;

    e) sînt suficiente date ca făptuitorul poate fi îndreptat fără a i se aplica o pedeapsa.

    Înlocuirea răspunderii penale nu se poate dispune dacă făptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au mai aplicat de doua ori sancțiuni cu caracter administrativ. Condamnarea se considera inexistenta în situațiile prevăzute în art. 38.

 

    Sancțiunile cu caracter administrativ

    ART. 91

    Cînd instanta dispune înlocuirea răspunderii penale, aplica una din următoarele sancțiuni cu caracter administrativ:

    a) mustrarea;

    b) mustrarea cu avertisment;

    c) amenda de la 100.000 lei la 10.000.000 lei.*)

--------------

    *) Art. 91 este reprodus astfel cum a fost modificat prin <L  12000   207180 301   0 33>ORDONANTA DE URGENTA nr. 207/2000.

 

    ART. 92

    Abrogat.

    ART. 93

    Abrogat.

    ART. 94

    Abrogat.

    ART. 95

    Abrogat.

    ART. 96

    Abrogat.

    ART. 97

    Abrogat.

 

    Înlocuirea în caz de pluralitate de infractori sau de infracțiuni

    ART. 98

    În caz de participație, înlocuirea răspunderii penale poate avea loc numai pentru acei făptuitori fata de care sînt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul titlu.

    Înlocuirea răspunderii penale poate fi dispusă și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pentru fiecare infracțiune aflată în concurs sînt îndeplinite condițiile de înlocuire a răspunderii penale.

 

    TITLUL V

    MINORITATEA

 

    Limitele răspunderii penale

    ART. 99

    Minorul care nu a împlinit virsta de 14 ani nu răspunde penal.

    Minorul care are virsta între 14 și 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedește ca a savirsit fapta cu discernamint.

    Minorul care a împlinit virsta de 16 ani răspunde penal.

 

    Consecințele răspunderii penale

    ART. 100

    Fata de minorul care răspunde penal se poate lua o măsura educativă ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sancțiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuală și morala, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.

    Pedeapsa se aplica numai dacă se apreciază ca luarea unei măsuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului.

 

    Măsurile educative

    ART. 101

    Măsurile educative care se pot lua fata de minor sînt:

    a) mustrarea;

    b) libertatea supravegheată;

    c) internarea într-un centru de reeducare;

    d) internarea într-un institut medical-educativ.

 

    Mustrarea

    ART. 102

    Măsura educativă a mustrării consta în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvîrșite, în sfătuirea minorului sa se poarte în asa fel încît sa dea dovada de îndreptare, atragindu-i-se totodată atenția ca dacă va savirsi din nou o infracțiune, se va lua fata de el o măsura mai severă sau i se va aplica o pedeapsa.

 

    Libertatea supravegheată

    ART. 103

    Măsura educativă a libertății supravegheate consta în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi încredințată, după caz, părinților minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanta dispune încredințarea supravegherii minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor.

    Instanta pune în vedere, celui căruia i s-a încredințat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere ca are obligația sa înștiințeze instanta de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtări rele ori a savirsit din nou o fapta prevăzută de legea penală.

    Instanta poate sa impună minorului respectarea uneia sau mai multora din următoarele obligații:

    a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

    b) sa nu între în legatura cu anumite persoane;

    c) sa presteze o activitate neremunerată într-o instituție de interes public fixată de instanta, cu o durata între 50 și 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, după programul de școala, în zilele nelucrătoare și în vacanta.

    Instanta atrage atenția minorului asupra consecințelor comportării sale.

    După luarea măsurii libertății supravegheate, instanta încunoștințează școala unde minorul învață sau unitatea la care este angajat și, după caz, instituția la care prestează activitatea stabilită de instanta.

    Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtări rele, ori săvîrșește o fapta prevăzută de legea penală, instanta revoca libertatea supravegheată și ia fata de minor măsura internării într-un centru de reeducare. Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracțiune, instanta ia măsura internării sau aplica o pedeapsa.

    Termenul de un an prevăzut în alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertății supravegheate.

 

    Internarea într-un centru de reeducare

    ART. 104

    Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării minorului, căruia i se asigura posibilitatea de a dobîndi învățătura necesară și o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.

    Măsura internării se ia fata de minorul în privinta căruia celelalte măsuri educative sînt neîndestulătoare.

 

    Internarea într-un institut medical-educativ

    ART. 105

    Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia fata de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical și de un regim special de educație.

 

    Durata măsurilor

    ART. 106

    Măsurile prevăzute în art. 104 și 105 se iau pe timp nedeterminat, însă nu pot dura decît pînă la împlinirea virstei de 18 ani. Măsura prevăzută în art. 105 trebuie sa fie ridicată de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Instanta, dispunind ridicarea măsurii prevăzute în art. 105, poate, dacă este cazul, sa ia fata de minor măsura internării într-un centru de reeducare.

    La data cînd minorul devine major, instanta poate dispune prelungirea internării pe o durata de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.

 

    Liberarea minorului înainte de a deveni major

    ART. 107

    Dacă a trecut cel puțin un an de la data internării în centrul de reeducare și minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sirguinta la învățătura și la însușirea pregătirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.

 

    Revocarea liberării sau internării minorului

    ART. 108

    Dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzătoare, se poate dispune revocarea liberării.

    Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major, minorul săvîrșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază ca este cazul sa i se aplice pedeapsa închisorii, instanta revoca internarea. În cazul cînd nu este necesară o pedeapsa, se menține măsura internării și se revoca liberarea.

 

    Pedepsele pentru minori

    ART. 109

    Pedepsele ce se pot aplica minorului sînt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracțiunea săvîrșită. Limitele pedepselor se reduc la jumătate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăși 5 ani.

    Cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa detențiunii pe viata, se aplica minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani.

    Pedepsele complimentare nu se aplica minorului.

    Condamnările pronunțate pentru fapte săvîrșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi.

 

    Suspendarea condiționată a executării pedepsei

    ART. 110

    În caz de suspendare condiționată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta. Dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni.

 

    Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control

    ART. 110^1

    O data cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condițiile art. 110, instanta poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar pînă la împlinirea virstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate în art. 103, putind stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3, iar după împlinirea virstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor prevăzute în art. 86^3.

    Dispozițiile art. 81 alin. 3 și 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 și 86 se aplica în mod corespunzător.

    Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în art. 103 alin. 3 poate atrage revocarea suspendării condiționate. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor stabilite de instanta, potrivit art. 86^3, se aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 86^4 alin. 2.

    Dispozițiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzător și în caz de liberare condiționată a minorului.

 

    TITLUL VI

    MĂSURILE DE SIGURANTA

 

    CAP. 1

    DISPOZIȚII GENERALE

 

    Scopul măsurilor de siguranta

    ART. 111

    Măsurile de siguranta au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preintimpinarea săvîrșirii faptelor prevăzute de legea penală.

    Măsurile de siguranta se iau fata de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

    Măsurile de siguranta se pot lua chiar dacă făptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, cu excepția măsurii prevăzute în art. 112 lit. d).

 

    Felurile măsurilor de siguranta

    ART. 112

    Măsurile de siguranta sînt:

    a) obligarea la tratament medical;

    b) internarea medicală;

    c) interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupație;

    d) interzicerea de a se afla în anumite localități;

    e) expulzarea străinilor;

    f) confiscarea specială.

    g) interdicția de a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata.*)

-------------

    *) Lit. g) a <L  12000   197 10 202 112 49>art. 112 a fost introdusă prin Legea nr. 197/2000.

 

    CAP. 2

    REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANTA

 

    Obligarea la tratament medical

    ART. 113

    Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical pînă la însănătoșire.

    Cînd persoana fata de care s-a luat aceasta măsura nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.

    Dacă persoana obligată la tratament este condamnata la pedeapsa detențiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei.

    Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecații.

 

    Internarea medicală

    ART. 114

    Cînd făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se afla într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, pînă la însănătoșire.

    Aceasta măsura poate fi luată în mod provizoriu și în cursul urmăririi penale sau al judecații.

 

    Interzicerea unei funcții sau profesii

    ART. 115

    Cînd făptuitorul a savirsit fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcții, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupații, se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcție sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupație.

    Aceasta măsura poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dacă se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare.

 

    Interzicerea de a se afla în anumite localități

    ART. 116

    Cînd persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel puțin un an a mai fost condamnata pentru alte infracțiuni, dacă instanta constata ca prezenta acesteia în localitatea unde a savirsit infracțiunea sau în alte localități constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fata de aceasta persoana măsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localități anume determinate prin hotărîrea de condamnare.

    Condiția ca făptuitorul sa fi fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni nu se cere, cînd se pronunța o condamnare mai mare de 5 ani.

    Aceasta măsura poate fi luată pe o durata pînă la 5 ani și poate fi prelungită dacă pericolul social subzistă. Prelungirea nu poate depăși durata măsurii luate inițial.

    În cazul infracțiunilor de furt, tilharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, cerșetorie, prostituție, viol, relații sexuale între persoane de același sex și perversiune sexuală, măsura de siguranta poate fi luată oricare ar fi pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia și chiar dacă făptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni.

    Măsura de siguranta poate fi revocată la cerere sau din oficiu, după trecerea unui termen de cel puțin un an, dar numai dacă temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decît după trecerea unui termen de cel puțin un an de la data respingerii cererii anterioare.

 

    Expulzarea

    ART. 117

    Cetățeanului străin care a comis o infracțiune i se poate interzice rămînerea pe teritoriul tarii.

    Dispoziția alineatului precedent se aplica și persoanei fără cetățenie care nu are domiciliu în țara.

    În cazul în care expulzarea însoțește pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.

    Persoanele prevăzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacă exista motive serioase de a se crede ca risca sa fie supuse la tortura în statul în care urmează a fi expulzate.

 

    Confiscarea specială

    ART. 118

    Sînt supuse confiscării speciale:

    a) lucrurile produse prin fapta prevăzută de legea penală;

    b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate se servească la săvîrșirea unei infracțiuni, dacă sînt ale infractorului;

    c) lucrurile care au fost date pentru a determina săvîrșirea unei infracțiuni sau pentru a rasplati pe infractor;

    d) lucrurile dobîndite în mod vadit prin săvîrșirea infracțiunii, dacă nu sînt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

    e) lucrurile deținute în contra dispozițiilor legale.

 

    Interdicția de a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata

    ART. 118^1

    Când persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel puțin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferințe fizice și psihice, săvârșite asupra membrilor familiei, dacă instanta constata ca prezenta acesteia în locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalți membri ai familiei, poate lua fata de aceasta persoana măsura interzicerii de a reveni în locuinta familiei, la cererea partii vătămate. Aceasta măsura poate fi luată pe o durata de pana la 2 ani.*)

-------------

    *) <L  12000   197 10 202 118 70>Art. 118^1 a fost introdus, cu acest conținut, prin Legea nr. 197/2000.

 

    TITLUL VII

    CAUZELE CARE INLATURA RĂSPUNDEREA PENALĂ SAU CONSECINȚELE CONDAMNĂRII

 

    CAP. 1

    AMNISTIA ȘI GRAȚIEREA

 

    Efectele amnistiei

    ART. 119

    Amnistia inlatura răspunderea penală pentru fapta săvîrșită. Dacă intervine după condamnare, ea inlatura și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.

    Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranta, măsurilor educative și asupra drepturilor persoanei vătămate.

 

    Efectele grațierii

    ART. 120

    Grațierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară.

    Grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanta se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se executa numai partea de pedeapsa rămasă negrațiată.

    Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul cînd se dispune altfel prin actul de grațiere.

    Grațierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranta și măsurilor educative.

 

    CAP. 2

    PRESCRIPȚIA

 

    Prescripția răspunderii penale

    ART. 121

    Prescripția inlatura răspunderea penală.

    Prescripția nu inlatura răspunderea penală în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii.

 

    Termenele de prescripție a răspunderii penale

    ART. 122

    Termenele de prescripție a răspunderii penale sînt:

    a) 15 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa detențiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani;

    b) 10 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 15 ani;

    c) 8 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

    d) 5 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

    e) 3 ani, cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

    Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvîrșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvîrșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

 

    Întreruperea cursului prescripției

    ART. 123

    Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

    După fiecare întrerupere începe sa curgă un nou termen de prescripție.

    Întreruperea cursului prescripției produce efecte fata de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei.

 

    Prescripția specială

    ART. 124

    Prescripția inlatura răspunderea penală oricite întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.

 

    Prescripția executării pedepsei

    ART. 125

    Prescripția inlatura executarea pedepsei principale.

    Prescripția nu inlatura executarea pedepselor principale pronunțate pentru infracțiunile contra păcii și omenirii.

 

    Termenele de prescripție a executării pedepsei

    ART. 126

    Termenele de prescripție a executării pedepsei sînt:

    a) 20 de ani, cînd pedeapsa care urmează a fi executată este detențiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;

    b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;

    c) 3 ani, în cazul cînd pedeapsa este amenda.

    Termenul de prescripție a executării sancțiunilor cu caracter administrativ prevăzute în art. 18^1 și în art. 91 este de un an.

    Termenele arătate în alin. 1 se socotesc de la data cînd hotărîrea de condamnare a rămas definitiva, iar cele arătate în alin. 2 curg de la rămînerea definitiva a hotărîrii sau, după caz, de la data cînd poate fi pusă în executare, potrivit legii, ordonanta prin care s-a aplicat sancțiunea.

    În cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau, după caz, a executării pedepsei la locul de munca, termenul de prescripție începe sa curgă de la data cînd hotărîrea de revocare a rămas definitiva.

    Măsurile de siguranta nu se prescriu.

 

    Întreruperea cursului prescripției executării

    ART. 127

    Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvîrșirea din nou a unei infracțiuni.

    Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face sa curgă un nou termen de prescripție de la data sustragerii.

 

    Suspendarea cursului prescripției

    ART. 128

    Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 122 este suspendat pe timpul cît o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat impiedica punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal.

    Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedura penală.

    Prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.

 

    Termenele de prescripție pentru minori

    ART. 129

    Termenele de prescripție a răspunderii penale și a executării pedepsei se reduc la jumătate pentru cei care la data săvîrșirii infracțiunii erau minori.

 

    Prescripția executării pedepsei care a înlocuit pedeapsa detențiunii pe viata

    ART. 130

    Executarea pedepsei închisorii, atunci cînd aceasta înlocuiește pedeapsa detențiunii pe viata, se prescrie în 20 de ani. Termenul de prescripție curge de la rămînerea definitiva a hotărîrii de condamnare la detențiunea pe viata.

 

    CAP. 3

    LIPSA PLINGERII PREALABILE ȘI ÎMPĂCAREA PĂRȚILOR

 

    Lipsa plingerii prealabile

    ART. 131

    În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plingeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plingeri inlatura răspunderea penală.

    Retragerea plingerii prealabile, de asemenea, inlatura răspunderea penală.

    Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menține numai de către una dintre ele.

    Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvîrșirea ei, chiar dacă plîngerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei.

    În cazul în care cel vătămat este o persoana lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrînsa, acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.

 

    Împăcarea părților

    ART. 132

    Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege inlatura răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.

    Împăcarea este personală și produce efecte numai dacă intervine pînă la rămînerea definitiva a hotărîrii.

    Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrînsa se pot împacă cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea produce efecte și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

 

    CAP. 4

    REABILITAREA

 

    Efectele reabilitării

    ART. 133

    Reabilitarea face sa înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezulta din condamnare.

    Reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care infractorul a fost scos în urma condamnării ori de rechemare în cadrele permanente ale forțelor armate sau de redare a gradului militar pierdut.

    De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranta, cu excepția celei prevăzute în art. 112 lit. d).

 

    Reabilitarea de drept

    ART. 134

    Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la amenda sau la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a savirsit nici o alta infracțiune.

 

    Reabilitarea judecătorească

    ART. 135

    Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta judecătorească:

    a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an pînă la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunțate;

    b) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pînă la 10 ani, după trecerea unui termen de 5 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunțate;

    c) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei pronunțate;

    d) în cazul pedepsei detențiunii pe viata comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, după trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumătate din durata pedepsei cu închisoare.

    Procurorul general poate dispune, în cazuri excepționale, reducerea termenelor prevăzute în acest articol.

 

    Calculul termenului de reabilitare

    ART. 136

    Termenele prevăzute în art. 134 și 135 se socotesc de la data cînd a luat sfîrșit executarea pedepsei principale sau de la data cînd aceasta s-a prescris.

    Pentru cei condamnați la pedeapsa cu amenda termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată sau executarea ei s-a stins în alt mod.

    În caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de grațiere.

 

    Condițiile reabilitării judecătorești

    ART. 137

    Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții:

    a) nu a suferit o noua condamnare în intervalul prevăzut în art. 135;

    b) își are asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, precum și în cazul cînd are virsta de a fi pensionat sau este incapabil de munca;

    c) a avut o buna conduita;

    d) a achitat în întregime cheltuielile de judecata și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul cînd partea vătămată a renunțat la despăgubiri, sau cînd instanta constata ca cel condamnat și-a îndeplinit în mod regulat obligațiile privitoare la dispozițiile civile din hotărîrea de condamnare.

    Cînd instanta constata ca nu este îndeplinită condiția de la lit. d), dar aceasta nu se datorește relei-voințe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.

 

    Reînnoirea cererii de reabilitare

    ART. 138

    În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decît după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după un termen de 2 ani în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și după un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.

    Condițiile arătate în art. 137 trebuie sa fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.

    Cînd respingerea cererii se bazează pe lipsa de forme, ea poate fi reînnoită potrivit dispozițiilor Codului de procedura penală.

 

    Anularea reabilitării

    ART. 139

    Reabilitarea judecătorească va fi anulată cînd după acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ducea la respingerea cererii de reabilitare.

 

    TITLUL VIII

    ÎNȚELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ

 

    Dispoziții generale

    ART. 140

    Ori de cîte ori legea penală folosește un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înțelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul cînd legea penală dispune altfel.

 

    Legea penală

    ART. 141

    Prin "lege penală" se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete.

 

    Teritoriul

    ART. 142

    Prin termenul "teritoriu" din expresiile "teritoriul României" și "teritoriul tarii" se înțelege întinderea de pămînt și apele cuprinse între frontiere, cu subsolul și spațiul aerian, precum și marea teritorială cu solul, subsolul și spațiul aerian ale acesteia.

 

    Infracțiunea săvîrșită pe teritoriul tarii

    ART. 143

    Prin "infracțiune săvîrșită pe teritoriul tarii" se înțelege orice infracțiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o nava ori o aeronava romana.

    Infracțiunea se considera săvîrșită pe teritoriul tarii și atunci cînd pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava romana s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracțiunii.

 

    Săvîrșirea unei infracțiuni

    ART. 144

    Prin "săvîrșirea unei infracțiuni" sau "comiterea unei infracțiuni" se înțelege săvîrșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativa, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

 

    Public

    ART. 145

    Prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sînt de interes public.

 

    Consecințe deosebit de grave

    ART. 146

    Prin "consecințe deosebit de grave" se înțelege o paguba materială mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

-------------

    *) <L  12001   456 10 202 146 74>Art. 146 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 456/2001 publicată în M. Of. 410/25.07.2001 pentru aprobarea cu modificări și completări a <L  12000   207180 301   0 34>ORDONANȚEI DE URGENTA nr. 207/2000.

 

    Funcționar public și funcționar

    ART. 147

    Prin "funcționar public" se înțelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natura, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.

    Prin "funcționar" se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercita o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decît cele prevăzute în acel alineat.

    ART. 148

    Abrogat.

 

    Rude apropiate

    ART. 149

    "Rude apropiate" sînt ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.

    Dispozițiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplica în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cît și descendenților acesteia și în raport cu rudele firești, iar în caz de înfiere cu efecte restrînse, înfiatului cît și descendenților acestuia și în raport cu rudele înfietorului.

 

    Membru de familie

    ART. 149^1

    Prin membru de familie se înțelege soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urma locuiește și gospodareste împreună cu făptuitorul.*)

-------------

    *) <L  12000   197 10 202 149 70>Art. 149^1 a fost introdus, cu acest conținut, prin Legea nr. 197/2000.

 

    Secrete de stat și înscrisuri oficiale

    ART. 150

    "Secrete de stat" sînt documentele și datele care prezintă în mod vadit acest caracter, precum și cele declarate sau calificate astfel prin hotărîre a Guvernului.

    "Înscris oficial" este orice înscris care emana de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unei asemenea unități.

 

    Arme

    ART. 151

    "Arme" sînt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziții legale.

    Sînt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac.

 

    Fapta săvîrșită în public

    ART. 152

    Fapta se considera săvîrșită "în public" atunci cînd a fost comisă:

    a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezenta nici o persoana;

    b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sînt de fata doua sau mai multe persoane;

    c) în loc neaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta sa fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;

    d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante;

    e) prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul și-a data seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.

 

    Timp de război

    ART. 153

    "Timp de război" este intervalul de timp de la data declarării mobilizării sau de la începerea operațiilor de război pînă la data trecerii armatei la starea de pace.

 

    Calculul timpului

    ART. 154

    La calcularea timpului ziua se socotește de 24 de ore și saptamina de 7 zile. Luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început sa curgă.

 

    PARTEA SPECIALĂ

 

    TITLUL I

    INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI STATULUI

 

    Trădarea

    ART. 155

    Fapta cetățeanului roman sau a persoanei fără cetățenie, domiciliata pe teritoriul statului roman, de a intra în legatura cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin acțiuni de provocare de război contra tarii sau de înlesnire a ocupației militare străine, ori de subminare economică sau politica a statului, ori de aservire fata de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfășurarea unei activități dușmănoase impotriva siguranței statului, se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Trădarea prin ajutarea inamicului

    ART. 156

    Fapta cetățeanului roman sau a persoanei fără cetățenie domiciliata pe teritoriul statului roman, care, în timp de război:

    a) preda teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale forțelor armate romane sau care servesc apărării;

    b) preda nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtării războiului;

    c) procura dușmanului oameni, valori și materiale de orice fel;

    d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acțiuni care sînt de natura sa favorizeze activitatea dușmanului ori sa slăbească puterea de lupta a forțelor armate romane sau a armatelor aliate,

    se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează cetățeanul roman sau persoana fără cetățenie domiciliata pe teritoriul statului roman, care, în timp de război, lupta sau face parte din formații de lupta impotriva statului roman sau a aliaților săi.

 

    Trădarea prin transmitere de secrete

    ART. 157

    Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deținerea de asemenea documente de către acei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, săvîrșite de un cetățean roman sau de o persoana fără cetățenie domiciliata pe teritoriul statului roman, se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Aceleași fapte, dacă privesc alte documente sau date care prin caracterul și importanta lor fac ca fapta săvîrșită sa pericliteze siguranta statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Acțiunile dușmănoase contra statului

    ART. 158

    Faptele prevăzute în art. 155 și în art. 156, săvîrșite de un cetățean străin sau de o persoana fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul statului roman, se pedepsesc cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Spionajul

    ART. 159

    Faptele prevăzute în art. 157, săvîrșite de un cetățean străin sau de o persoana fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul statului roman, se pedepsesc cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Atentatul care pune în pericol siguranta statului

    ART. 160

    Atentatul savirsit contra vieții, integrității corporale ori sănătății unei persoane care îndeplinește o activitate importanta de stat sau alta activitate publica importanta, în împrejurări care fac ca fapta sa pună în pericol siguranta statului, se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Atentatul contra unei colectivități

    ART. 161

    Atentatul savirsit contra unei colectivități prin otrăviri în masa, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natura sa slăbească puterea de stat, se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Subminarea puterii de stat

    ART. 162

    Acțiunea armata de natura sa slăbească puterea de stat se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Orice alte acțiuni violențe săvîrșite de mai multe persoane împreună, de natura sa atragă aceleași urmări, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Actele de diversiune

    ART. 163

    Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalațiilor industriale, mașinilor, căilor de comunicație, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicație, construcțiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, dacă fapta este de natura sa aducă în orice mod atingere siguranței statului, se pedepsesc cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    ART. 164

    Abrogat.

 

    Subminarea economiei naționale

    ART. 165

    Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referă art. 145, ori de a impiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natura sa submineze economia nationala, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naționale, pedeapsa este detențiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Propaganda în favoarea statului totalitar

    ART. 166

    Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvîrșită prin orice mijloace, în public, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

    Propaganda consta în raspindirea, în mod sistematic, sau în apologia unor idei, concepții sau doctrine cu intenția de a convinge și de a atrage noi adepți.

 

    Acțiuni impotriva ordinii constituționale

    ART. 166^1

    Inițierea, organizarea, săvîrșirea sau sprijinirea de acțiuni care pot pune în pericol sub orice forma ordinea constituțională, caracterul național, suveran, independent, unitar și indivizibil al statului roman se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

    Fapta de a indemna publicul la săvîrșirea faptelor prevăzute în alin. 1 se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Dacă fapta prevăzută în alin. 2 a avut ca urmare săvîrșirea infracțiunii la care s-a îndemnat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

    Întreprinderea oricărei acțiuni pentru schimbarea prin violenta a ordinii constituționale se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Complotul

    ART. 167

    Inițierea sau constituirea unei asociații sau grupări în scopul săvîrșirii vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 155-163, 165 și 166^1, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asociații sau grupări se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decît sancțiunea prevăzută de lege pentru cea mai grava dintre infracțiunile care intra în scopul asociației sau grupării.

    Dacă faptele prevăzute în alin. 1 au fost urmate de săvîrșirea unei infracțiuni, se aplica regulile de la concursul de infracțiuni.

    Nu se pedepsește persoana care, savirsind fapta prevăzută în alin. 1 sau 3, o denunta mai înainte de a fi fost descoperită.

 

    Compromiterea unor interese de stat

    ART. 168

    Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sînt stabilite drepturi ale statului roman în raport cu o putere străină, dacă fapta este de natura a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Comunicarea de informații false

    ART. 168^1

    Comunicarea sau raspindirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natura sa aducă atingere siguranței statului sau relațiilor internaționale ale României, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

 

    Divulgarea secretului care periclitează siguranta statului

    ART. 169

    Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natura sa pună în pericol siguranta statului, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

    Deținerea în afară îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natura sa pună în pericol siguranta statului, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani.

    Cu pedeapsa prevăzută în alin. 2 se sancționează deținerea în afară îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natura sa pună în pericol siguranta statului.

    Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sînt săvîrșite de orice alta persoana, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.

 

    Nedenunțarea

    ART. 170

    Omisiunea de a denunta de îndată săvîrșirea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 155-163, 165, 166^1 și 167 se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Omisiunea de a denunta, săvîrșită de soț sau de o ruda apropiată, nu se pedepsește.

    Nu se pedepsește persoana care mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată, încunoștințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți, a înlesnit arestarea acestora.

 

    Infracțiuni contra reprezentantului unui stat străin

    ART. 171

    Infracțiunile contra vieții, integrității corporale, sănătății, libertății sau demnității, săvîrșite impotriva reprezentantului unui stat străin, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvîrșită, al carei maxim se sporește cu 2 ani.

    Acțiunea penală se pune în mișcare la dorinta exprimată de guvernul străin.

 

    Unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei

    ART. 172

    Participantul la infracțiunile prevăzute în prezentul titlu nu se pedepsește, dacă denunta în timp util săvîrșirea infracțiunii, astfel ca sa fie împiedicată consumarea ei, sau dacă impiedica el însuși consumarea infracțiunii și apoi o denunta.

    Participantul care, după ce urmărirea penală a început ori infractorii au fost descoperiți, înlesnește arestarea acestora, se sancționează cu o pedeapsa ale carei limite se reduc la jumătate.

 

    Sancționarea tentativei, tăinuirii și favorizării

    ART. 173

    Tentativa infracțiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.

    Se considera tentativa și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute în art. 156, 157, 159-163, 165, 166, 166^1 și art. 158 raportat la infracțiunea de trădare prin ajutarea inamicului.

    Tăinuirea și favorizarea privitoare la infracțiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

    Pedeapsa aplicată tăinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decît pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

    Tăinuirea și favorizarea săvîrșite de soț sau de o ruda apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 155-163, 165, 166^1 și 167 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 3 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni tăinuirea și favorizarea nu se pedepsesc.

 

    TITLUL II

    INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI

 

    CAP. 1

    INFRACȚIUNI CONTRA VIEȚII, INTEGRITĂȚII CORPORALE ȘI SĂNĂTĂȚII

 

    Secțiunea I

    Omuciderea

 

    Omorul

    ART. 174

    Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Omorul calificat

    ART. 175

    Omorul savirsit în vreuna din următoarele împrejurări:

    a) cu premeditare;

    b) din interes material;

    c) asupra soțului sau unei rude apropiate;

    d) profitind de starea de neputință a victimei de a se apara;

    e) prin mijloace ce pun în pericol viata mai multor persoane;

    f) în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;

    g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;

    h) pentru a înlesni sau a ascunde săvîrșirea altei infracțiuni;

    i) în public,

    se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Omorul deosebit de grav

    ART. 176

    Omorul savirsit în vreuna din următoarele împrejurări:

    a) prin cruzimi;

    b) asupra a doua sau mai multor persoane;

    c) de către o persoana care a mai savirsit un omor;

    d) pentru a savirsi sau a ascunde săvîrșirea unei tilharii sau piraterii;

    e) asupra unei femei gravide;

    f) asupra unui magistrat, polițist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,

    se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Pruncuciderea

    ART. 177

    Uciderea copilului nou-născut, săvîrșită imediat după naștere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

 

    Uciderea din culpa

    ART. 178

    Uciderea din culpa a unei persoane se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    Uciderea din culpa ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Cînd uciderea din culpa a unei persoane este săvîrșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, avînd în singe o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 15 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta săvîrșită din culpa, de orice alta persoana în exercițiul profesiei sau meseriei și care se afla în stare de ebrietate.

    Dacă prin fapta săvîrșită s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se poate adauga un spor pînă la 3 ani.

 

    Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

    ART. 179

    Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Cînd fapta prevăzută în alineatul precedent s-a savirsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era în stare sa-și dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapina pe actele sale, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

 

    Secțiunea II

    Lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății

 

    Lovirea sau alte violențe

    ART. 180

    Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

    1^1 Faptele prevăzute la alin. 1 săvârșite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

    Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vătămare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    2^1 Faptele prevăzute la alin. 2 săvârșite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda.

    Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 1^1 și 2^1 acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală, producandu-și efectele și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.*)

-------------

    *) Art. 180 este reprodus astfel cum a fost completat și modificat prin <L  12000   197 10 201   0 18>Legea nr. 197/2000.

 

    Vătămarea corporală

    ART. 181

    Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    1^1 Fapta prevăzută la alin. 1 săvârșită asupra membrilor familiei se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.*)

    Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 1^1 acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală, producandu-și efectele și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

------------

    *) Alin. 1^1 al <L  12000   197 10 202 181 48>art. 181 a fost introdus prin Legea nr. 197/2000, iar alin. 2 și 3 sunt reproduse astfel cum au fost modificate și completate prin aceeași lege.

 

    Vătămarea corporală grava

    ART. 182

    Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre următoarele consecințe: pierderea unui simt sau organ, încetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Cînd fapta a fost săvîrșită în scopul producerii consecințelor prevăzute în alineatul precedent, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

    Tentativa faptei prevăzute în alin. 2 se pedepsește.

 

    Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

    ART. 183

    Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

 

    Vătămarea corporală din culpa

    ART. 184

    Fapta prevăzută în art. 180 alin. 2 care a pricinuit o vătămare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, precum și cea prevăzută în art. 181, săvîrșite din culpa, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

    Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 182 alin. 1, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

    Cînd săvîrșirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

    Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    Pentru faptele prevăzute în alin. 1 și 3, acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Secțiunea III

    Avortul

 

    Provocarea ilegala a avortului

    ART. 185

    Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvîrșită în vreuna dintre următoarele împrejurări:

    a) în afară instituțiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;

    b) de către o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate;

    c) dacă virsta sarcinii a depășit patrusprezece saptamini,

    se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    Întreruperea cursului sarcinii, săvîrșită în orice condiții, fără consimțămîntul femeii însărcinate, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

    Dacă prin faptele prevăzute în alin. 1 și 2 s-a cauzat femeii însărcinate vreo vătămare corporală grava, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

    În cazul cînd fapta prevăzută în alin. 2 și 3 a fost săvîrșită de medic, pe lîngă pedeapsa închisorii, se va aplica și interdicția exercitării profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c).

    Tentativa se pedepsește.

    Nu se pedepsește întreruperea cursului sarcinii efectuată de medic:

    a) dacă întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viata, sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav și iminent și care nu putea fi înlăturat altfel;

    b) în cazul prevăzut în alin. 1 lit. c), cînd întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozițiilor legale;

    c) în cazul prevăzut în alin. 2, cînd femeia insarcinata s-a aflat în imposibilitate de a-și exprima vointa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozițiilor legale.

    ART. 186

    Abrogat.

    ART. 187

    Abrogat.

    ART. 188

    Abrogat.

 

    CAP. 2

    INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII PERSOANEI

 

    Lipsirea de libertate în mod ilegal

    ART. 189

    Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    În cazul în care fapta este săvîrșită prin simularea de calități oficiale, prin răpire, de o persoana înarmată, de doua sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum și în cazul în care victima este minora sau este supusă unor suferințe ori sănătatea sau viata îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

    Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoana juridică, o organizație internationala interguvernamentală sau un grup de persoane sa îndeplinească sau sa nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

    Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.

    Tentativa faptelor prevăzute în alin. 1-3 se pedepsește.

    Constituie tentativa și producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute în alin. 3.

 

    Sclavia

    ART. 190

    Punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Supunerea la munca forțată sau obligatorie

    ART. 191

    Fapta de a supune o persoana, în alte cazuri decît cele prevăzute de dispozițiile legale, la prestarea unei munci contra voinței sale sau la o munca obligatorie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

 

    Violarea de domiciliu

    ART. 192

    Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinta, încăpere, dependinta sau loc împrejmuit ținînd de acestea, fără consimțămîntul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

    În cazul în care fapta se săvîrșește de o persoana înarmată, de doua sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții sau prin folosire de calități mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

    Pentru fapta prevăzută în alin. 1, acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Amenințarea

    ART. 193

    Fapta de a ameninta o persoana cu săvîrșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate impotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natura sa o alarmeze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, fără ca pedeapsa aplicată sa poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.

    Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Șantajul

    ART. 194

    Constringerea unei persoane, prin violenta sau amenințare, sa dea, sa facă, sa nu facă sau sa sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobîndi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Cînd constringerea consta în amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru o ruda apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

 

    Violarea secretului corespondentei

    ART. 195

    Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează sustragerea, distrugerea sau reținerea unei corespondente, precum și divulgarea conținutului unei corespondente, chiar atunci cînd a fost trimisa deschisă sau a fost deschisă din greseala, ori divulgarea conținutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunostinta de acesta din greseala sau din intimplare.

    Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Divulgarea secretului profesional

    ART. 196

    Divulgarea, fără drept, a unor date, de către acela căruia i-au fost încredințate, sau de care a luat cunostinta în virtutea profesiei ori funcției, dacă fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    Acțiunea penal se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    CAP. 3

    INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA VIATA SEXUALĂ

 

    Violul

    ART. 197

    (1) Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-și exprima vointa, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

    (2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, dacă:

    a) fapta a fost săvârșită de doua sau mai multe persoane împreună;

    b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului;

    b^1) victima este membru al familiei;

    c) s-a cauzat victimei o vătămare grava a integrității corporale sau a sănătății.

    (3) Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi dacă victima nu a împlinit varsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    (4) Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

------------

    Alin. 1 al <L  12000   197 10 202 197 74>art. 197 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 197/2000; lit. b^1) de la alin. 2 a fost introdusă prin aceeași lege, care de asemenea a abrogat alin. 5. ce avea următorul conținut: "alin. 5. Faptele prevăzute în alin. 1, 2 lit. b) și c) și alin. 3 teza I nu se pedepsesc dacă înainte ca hotărîrea sa fi rămas definitiva a intervenit căsătoria dintre autor și victima. În caz de participație, în alte condiții decît aceea prevăzută în alin. 2 lit. a), căsătoria dintre autor și victima produce aceleași efecte și fata de participanți".

    Alin. (1), (2) și (3) ale <L  12001    89180 302 197 76>art. 197 au fost modificate de ORDONANTA DE URGENTA nr. 89 din 21 iunie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 26 iunie 2001.

 

    Actl sexual cu un minor

    ART. 198

    Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de același sex care nu a împlinit varsta de 15 ani se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de același sex între 15-18 ani, dacă fapta este săvârșită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator folosind calitatea sa.

    Când fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvârșită în împrejurările prevăzute în art. 197 alin. 2 lit. b) ori dacă faptele prevăzute în alin. 1 și 2 au avut urmările prevăzute în art. 197 alin. 2 lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

    Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

------------

    Titlul marginal al <L  12000   197 10 202 198 49>art. 198 a fost modificat prin Legea nr. 197/2000; alin. 1 și 2 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin aceeași lege care, de asemenea, abroga alin. 5.

    <L  12001    89180 302 198 74>Art. 198 a fost modificat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 89 din 21 iunie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 26 iunie 2001.

 

    Seducția

    ART. 199

    Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determina o persoana de sex feminin mai mica de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Relații sexuale între persoane de același sex

    ART. 200

    Abrogat.

------------

    <L  12001    89180 302 200 72>Art. 200 a fost abrogat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 89 din 21 iunie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 26 iunie 2001.

 

    Perversiunea sexuală

    ART. 201

    (1) Actele de perversiune sexuală săvîrșite în public sau dacă au produs scandal public se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.

    (2) Actele de perversiune sexuală cu o persoana care nu a împlinit varsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

    (3) Cu aceeași pedeapsa se sancționează și actele de perversiune sexuală cu o persoana între 15-18 ani, dacă fapta este săvârșită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator folosind calitatea sa.

    (4) Actele de perversiune sexuală cu o persoana în imposibilitate de a se apara ori de a-și exprima vointa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

    (5) Dacă fapta prevăzută în alin. 1-4 are ca urmare vătămarea grava a integrității corporale sau a sănătății, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

------------

    Alin. (2) și (3) ale <L  12001    89180 302 201 76>art. 201 au fost modificate de ORDONANTA DE URGENTA nr. 89 din 21 iunie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 26 iunie 2001.

    Alin. (4) și (5) ale <L  12001    89180 302 201 75>art. 201 au fost introduse de ORDONANTA DE URGENTA nr. 89 din 21 iunie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 26 iunie 2001.

 

    Corupția sexuală

    ART. 202

    (1) Actele cu caracter obscen săvîrșite asupra unui minor sau în prezenta unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    (2) Când actele prevăzute la alin. 1 se savarsesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani.

    (3) Ademenirea unei persoane în vederea săvârșirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de același sex se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

--------------

    Alin. 2 al <L  12000   197 10 202 202 68>art. 202 a fost introdus, cu acest conținut, prin Legea nr. 197/2000.

    Alin. (3) al <L  12001    89180 302 202 73>art. 202 a fost introdus de ORDONANTA DE URGENTA nr. 89 din 21 iunie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 26 iunie 2001.

 

    Incestul

    ART. 203

    Raportul sexual între rude în linie directa sau între frați și surori se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

 

    Sancționarea tentativei

    ART. 204

    Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 197, 198 și 201-203 se pedepsește.

--------------

    <L  12001    89180 302 204 74>Art. 204 a fost modificat de ORDONANTA DE URGENTA nr. 89 din 21 iunie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 26 iunie 2001.

 

    CAP. 4

    INFRACȚIUNI CONTRA DEMNITĂȚII

 

    Insulta

    ART. 205

    Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

    Aceeași pedeapsa se aplica și în cazul cînd se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.

    Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Calomnia

    ART. 206

    Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

    Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Proba verității

    ART. 207

    Proba verității celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvîrșită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verității nu constituie infracțiunea de insulta sau calomnie.

 

    TITLUL III

    INFRACȚIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

 

    Furtul

    ART. 208

    Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțămîntul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la unu la 12 ani.

    Se considera bunuri mobile și orice energie care are o valoare economică, precum și înscrisurile.

    Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvîrșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea legitima a altei persoane.

    De asemenea, constituie furt luarea în condițiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.

 

    Furtul calificat

    ART. 209

    Furtul savirsit în următoarele împrejurări:

    a) de doua sau mai multe persoane împreună;

    b) de o persoana avînd asupra sa o arma sau o substanta narcotică;

    c) de către o persoana mascată, deghizată sau travestită;

    d) asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima vointa sau de a se apara;

    e) într-un loc public;

    f) într-un mijloc de transport în comun;

    g) în timpul nopții;

    h) în timpul unei calamitati;

    i) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase,

    se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează și furtul privind:

    a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

    b) un act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

    Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

    a) țiței, produse petroliere, gazolina, condensat, etan lichid sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;

    b) componente ale sistemelor de irigații;

    c) componente ale rețelelor electrice;

    d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgenta publica;

    e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;

    f) instalații de siguranta și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente;

    g) bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranta traficului și a persoanelor pe drumurile publice;

    h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicatii, precum și componente de comunicații

    se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18 ani.*)

    Furtul care a produs consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    În cazul prevăzut la alin. 3 lit. a) este considerată tentativa și efectuarea de săpături pe terenul aflat în apropierea conductei de transport al țițeiului, produselor petroliere, gazolinei, condensatului, etanului lichid sau gazelor naturale, precum și deținerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a stuturilor, instalațiilor sau a oricăror alte dispozitive de prindere ori de perforare.

-------------

    *) Alin. 2 al art. 209 este reprodus astfel cum a fost modificat prin <L  12000   207180 301   0 33>ORDONANTA DE URGENTA nr. 207/2000.

       Alin. 3 al <L  12000   207180 302 209 63>art. 209 a fost introdus prin ORDONANTA DE URGENTA nr. 207/2000, lit. a) de la alin. 3 a fost modificată prin <L  12001    10180 301   0 32>ORDONANTA DE URGENTA nr. 10/2001; întregul alineat este modificat prin <L  12001   456 10 201   0 18>Legea nr. 456/2001 publicată în M.Of. 410/25.07.2001, fostul alin. 3 devenind alin. 4.

       Alin. 5 al art. 209 a fost introdus prin ORDONANTA DE URGENTA 10/2001.

 

    Pedepsirea unor furturi la plîngerea prealabilă

    ART. 210

    Furtul savirsit între soți ori între rude apropiate, sau de către un minor în paguba tutorelui sau, ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se urmărește numai la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Tilharia

    ART. 211

    Furtul savirsit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputință de a se apara, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul sa-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 18 ani.

    Tilharia săvîrșită în următoarele împrejurări:

    a) de doua sau mai multe persoane împreună;

    b) de o persoana avînd asupra sa o arma sau o substanta narcotică;

    c) de o persoana mascată, deghizată sau travestită;

    d) în timpul nopții;

    e) într-un loc public sau într-un mijloc de transport;

    f) într-o locuinta sau în dependințe ale acesteia;

    g) în timpul unei calamitati;

    h) a avut vreuna din urmările arătate în art. 182,

    se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani.

    Tilharia care a produs consecințe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Pirateria

    ART. 212

    Jefuirea prin acte de violenta săvîrșite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave impotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea nava ori impotriva altei nave, dacă navele se afla în marea libera sau într-un loc care nu este supus jurisdicției nici unui stat, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 18 ani.

    Dacă pirateria a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani.

    Pirateria care a produs consecințe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Dispozițiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzător și cînd infracțiunea de piraterie s-a comis pe o aeronava sau între aeronave și nave.

 

    Abuzul de încredere

    ART. 213

    Însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda.

    Dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului cînd acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Gestiunea frauduloasă

    ART. 214

    Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credința, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie sa aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Gestiunea frauduloasă săvîrșită în scopul de a dobîndi un folos material se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai grava.

    Dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului cînd acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

 

    Înșelăciunea

    ART. 215

    Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o paguba, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

    Înșelăciunea săvîrșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplica regulile privind concursul de infracțiuni.

    Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvîrșită în asa fel încît, fără aceasta eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

    Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plati înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.

    Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Delapidarea

    ART. 215^1

    Însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.

    În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Însușirea bunului găsit

    ART. 216

    Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al sau, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează și însușirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.

 

    Distrugerea

    ART. 217

    Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținînd altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 ani sau cu amenda.

    În cazul în care bunul are deosebita valoare artistică, științifică, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani.

    Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor și instalațiilor de telecomunicații sau pentru difuzarea programelor de radio și televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa și a conductelor magistrale de alimentare cu apa, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 10 ani.

    Dacă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare se neîntrebuințare se săvîrșește prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezulta pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

    Dispozițiile prevăzute în alin. 2, 3 și 4 se aplica chiar dacă bunul aparține făptuitorului.

    Dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului cînd acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Distrugerea calificată

    ART. 218

    Dacă faptele prevăzute în art. 217 au avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detențiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Dezastrul consta în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau persoane, ori a unor instalații sau lucrări și care a avut ca urmare moartea sau vătămarea grava a integrității corporale ori sănătății mai multor persoane.

 

    Distrugerea din culpa

    ART. 219

    Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpa, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, în cazul în care fapta este săvîrșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și dacă rezulta pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează distrugerea ori degradarea din culpa a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor și instalațiilor de telecomunicații sau pentru difuzarea programelor de radio și televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa și a conductelor magistrale de alimentare cu apa, dacă a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuințare a acestora.

    Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpa, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, în cazul în care a avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 6 ani, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

    Cînd dezastrul ori consecințele deosebit de grave s-au produs ca urmare a părăsirii postului sau a săvîrșirii oricărei alte fapte de către personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de către personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

 

    Tulburarea de posesie

    ART. 220

    Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

    Dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvîrșește prin violenta sau amenințare ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

    Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvîrșește de doua sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.

    Dacă imobilul este în posesia unei persoane private, cu excepția cazului cînd acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

--------------

    NOTA: Prin <L  11999   1651701701   0 37>decizia nr. 165 din 21 octombrie 1999, definitiva, publicată în M. Of. nr. 624 din 21 decembrie 1999, Curtea Constituțională, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat ca dispoziția "cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" din art. 220 alin. 4 C.pen., este neconstitutionala.

 

    Tăinuirea

    ART. 221

    Primirea, dobindirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscind ca bunul provine din săvîrșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fără ca sancțiunea aplicată sa poată depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea din care provine bunul tăinuit.

    Tăinuirea săvîrșită de soț sau de o ruda apropiată nu se pedepsește.

 

    Sancționarea tentativei

    ART. 222

    Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 208-212, 215, 215^1, 217 și 218 se pedepsește.

 

    TITLUL IV

    INFRACȚIUNI CONTRA AVUTULUI OBȘTESC

 

    ART. 223

    Abrogat.

    ART. 224

    Abrogat.

    ART. 225

    Abrogat.

    ART. 226

    Abrogat.

    ART. 227

    Abrogat.

    ART. 228

    Abrogat.

    ART. 229

    Abrogat.

    ART. 230

    Abrogat.

    ART. 231

    Abrogat.

    ART. 232

    Abrogat.

    ART. 233

    Abrogat.

    ART. 234

    Abrogat.

    ART. 235

    Abrogat.

 

    TITLUL V

    INFRACȚIUNI CONTRA AUTORITĂȚII

 

    Ofensa adusă unor însemne

    ART. 236

    Orice manifestare prin care se exprima dispreț pentru însemnele României se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    Manifestarea prin care se exprima dispreț pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autoritățile se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.

 

    Defăimarea tarii sau a națiunii

    ART. 236^1

    Manifestările publice săvîrșite cu intenția de a defaima țara sau națiunea romana se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    ART. 237

    Abrogat.

 

    Ofensa adusă autorității

    ART. 238

    Atingerea adusă onoarei sau amenințarea săvîrșită în public, impotriva uneia dintre persoanele prevăzute în art. 160, în legatura cu activitatea acesteia și de natura a aduce atingere autorității, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Lovirea sau orice alte acte de violenta, precum și vătămarea corporală, săvîrșite impotriva uneia dintre persoanele și în condițiile arătate în alin. 1, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacă s-a produs vătămarea corporală grava, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Ultrajul

    ART. 239

    Insulta, calomnia ori amenințarea săvîrșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implica exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 4 ani.

    Lovirea sau orice acte de violenta, precum și vătămarea corporală săvîrșite impotriva persoanei prevăzute în alin. 1, aflată în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 7 ani, iar dacă s-a produs vătămarea corporală grava, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

    Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sînt săvîrșite impotriva unui magistrat, polițist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani.

 

    Cazuri speciale de pedepsire

    ART. 239^1

    În cazul infracțiunilor prevăzute în art. 180-182, 189 și 193 săvîrșite impotriva soțului, copiilor sau părinților persoanelor prevăzute în art. 238 sau în art. 239 alin. 3, în scop de intimidare sau de răzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, maximul pedepsei se majorează cu o treime.

 

    Uzurparea de calități oficiale

    ART. 240

    Folosirea fără drept a unei calități oficiale, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

 

    Portul nelegal de decorații sau semne distinctive

    ART. 241

    Purtarea, fără drept, de decorații, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

    Purtarea, fără drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent se săvîrșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

 

    Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri

    ART. 242

    Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se afla în păstrarea ori în deținerea unui organ sau unei instituții de stat ori a unei alte unități din cele la care se referă art. 145 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

    Distrugerea din culpa a vreunuia dintre înscrisurile prevăzute în alineatul precedent, care prezintă o valoare artistică, științifică, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    Dacă faptele prevăzute în alin. 1 și 2 sînt săvîrșite de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu un an.

    Tentativa infracțiunii prevăzute în alin. 1 se pedepsește.

 

    Ruperea de sigilii

    ART. 243

    Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

    Dacă fapta a fost săvîrșită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

 

    Sustragerea de sub sechestru

    ART. 244

    Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

    Dacă fapta a fost săvîrșită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

    ART. 245

    Abrogat.

 

    TITLUL VI

    INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂȚI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂȚI REGLEMENTATE DE LEGE

 

    CAP. 1

    INFRACȚIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGATURA CU SERVICIUL

 

    Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

    ART. 246

    Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știința, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

 

    Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

    ART. 247

    Îngrădirea, de către un funcționar public, a folosinței sau a exercițiului drepturilor vreunui cetățean, ori crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temei de naționalitate, rasa, sex sau religie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

 

    Abuzul în serviciu contra intereselor publice

    ART. 248

    Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știința, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

 

    Abuzul în serviciu în forma calificată

    ART. 248^1

    Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248 au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Neglijența în serviciu

    ART. 249

    Încălcarea din culpa, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vătămare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

    Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecințe deosebit de grave, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

 

    Purtarea abuzivă

    ART. 250

    Întrebuințarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

    Lovirea sau alte acte de violenta săvîrșite în condițiile alin. 1 se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    ART. 251

    Abrogat.

 

    Neglijența în păstrarea secretului de stat

    ART. 252

    Neglijența care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum și neglijența care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, dacă fapta este de natura sa aducă atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

    ART. 253

    Abrogat.

 

    Luarea de mită

    ART. 254

    Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a intirzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

    Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvîrșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

    Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

 

    Darea de mită

    ART. 255

    Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracțiune atunci cînd mituitorul a fost constrîns prin orice mijloace de către cel care a luat mită.

    Mituitorul nu se pedepsește dacă denunta autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire sa fi fost sesizat pentru acea infracțiune.

    Dispozițiile art. 254 alin. 3 se aplica în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.

    Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 și 3.

 

    Primirea de foloase necuvenite

    ART. 256

    Primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

 

    Traficul de influenta

    ART. 257

    Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvîrșită de către o persoana care are influenta sau lasa sa se creadă ca are influenta asupra unui funcționar pentru a-l determina sa facă ori sa nu facă un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

    Dispozițiile art. 256 alin. 2 se aplica în mod corespunzător.

 

    Fapte săvîrșite de alți funcționari

    ART. 258

    Dispozițiile art. 246-250 privitoare la funcționari publici se aplica și celorlalți funcționari, în acest caz maximul pedepsei reducindu-se cu o treime.

 

    CAP. 2

    INFRACȚIUNI CARE IMPIEDICA ÎNFĂPTUIREA JUSTIȚIEI

 

    Denunțarea calomnioasă

    ART. 259

    Învinuirea mincinoasă facuta prin denunț sau plîngere, cu privire la săvîrșirea unei infracțiuni de către o anume persoana, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    Dacă cel care a savirsit fapta declara mai înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale fata de persoana în contra căreia s-a făcut denunțul sau plîngerea, ori impotriva căreia s-au produs probele, ca denunțul, plîngerea sau probele sînt mincinoase pedeapsa se reduce potrivit art. 76.

 

    Mărturia mincinoasă

    ART. 260

    Fapta martorului care într-o cauza penală, civilă, disciplinară sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepsește dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunțat o hotărîre sau de a se fi dat o alta soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia.

    Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunțat o hotărîre sau după ce s-a dat o alta soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76.

    Dispozițiile alin. 1-3 se aplica în mod corespunzător și expertului sau interpretului.

 

    Încercarea de a determina mărturia mincinoasă

    ART. 261

    Încercarea de a determina o persoana prin constringere ori corupere sa dea declarații mincinoase într-o cauza penală, civilă, disciplinară sau în orice alta cauza în care se asculta martori, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    Dispozițiile din alineatul precedent se aplica și în cazul în care fapta este săvîrșită fata de un expert sau de un interpret.

 

    Împiedicarea participării în proces

    ART. 261^1

    Împiedicarea participării într-o cauza penală, civilă, disciplinară sau în orice alta cauza, a unui martor, expert, interpret sau apărător, săvîrșită prin violenta, amenințare sau prin orice alt mijloc de constringere îndreptat impotriva sa ori a soțului sau a unei rude apropiate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 7 ani.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Nedenunțarea unor infracțiuni

    ART. 262

    Omisiunea de a denunta de îndată săvîrșirea vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 215^1, 217 alin. 2-4, art. 218 alin. 1 și art. 276 alin. 3 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

    Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită de soț sau de o ruda apropiată, nu se pedepsește.

    Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată, încunoștințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți, a înlesnit arestarea acestora.

 

    Omisiunea sesizării organelor judiciare

    ART. 263

    Fapta funcționarului public care, luind cunostinta de săvîrșirea unei infracțiuni în legatura cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală, potrivit legii de procedura penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

    Dacă fapta este săvîrșită de către un funcționar public cu atribuții de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.

 

    Favorizarea infractorului

    ART. 264

    Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvîrșirii infracțiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.

    Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decît pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

    Favorizarea săvîrșită de soț sau de o ruda apropiată nu se pedepsește.

 

    Omisiunea de a incunostinta organele judiciare

    ART. 265

    Fapta de a nu aduce la cunostinta organelor judiciare a unor împrejurări care, dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăției unei persoane trimise în judecata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ținute în arest preventiv pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.

    Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepsește dacă prin aducerea la cunostinta, persoana care are aceasta obligație ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soțul sau sau pentru o ruda apropiată.

 

    Arestarea nelegală și cercetarea abuzivă

    ART. 266

    Reținerea sau arestarea nelegală, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranta sau educative, în alt mod decît cel prevăzut prin dispozițiile legale, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    Întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe impotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, ancheta penală ori de judecata, pentru obținerea de declarații, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează și întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe fata de un martor, expert sau interpret.

 

    Supunerea la rele tratamente

    ART. 267

    Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reținere, deținere ori în executarea unei măsuri de siguranta sau educative, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

 

    Tortura

    ART. 267^1

    Fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obține de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terțe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau astfel de suferințe sînt aplicate de către un agent al autorității publice sau de orice alta persoana care acționează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimțămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Dacă fapta prevăzută la alin. 1 a avut vreuna din urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

    Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 ani.

    Tentativa se pedepsește.

    Nici o împrejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de război sau de amenințări cu războiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de excepție, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autorități publice.

    Faptele prevăzute în alin. 1 nu constituie infracțiunea de tortura dacă durerea sau suferințele rezulta exclusiv din sancțiuni legale și sînt inerente acestor sancțiuni sau ocazionate de ele.

 

    Represiunea nedreaptă

    ART. 268

    Fapta de a pune în mișcare acțiunea penală, de a dispune arestarea, de a trimite în judecata sau de a condamna pe o persoana, știind ca este nevinovată, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

 

    Evadarea

    ART. 269

    Evadarea din starea legală de reținere sau de deținere se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

    Dacă fapta este săvîrșită prin folosire de violențe, de arme sau de alte instrumente ori de către doua sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani.

    Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adauga la pedeapsa ce se executa, fără a se putea depăși maximul general al închisorii.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Înlesnirea evadării

    ART. 270

    Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacă fapta s-a savirsit de către o persoana care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

    Înlesnirea evadării în condițiile art. 269 alin. 2 se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar dacă fapta este săvîrșită de o persoana care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

    Înlesnirea evadării unei persoane reținute, arestate sau condamnate pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacă fapta este săvîrșită de o persoana care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

    Înlesnirea evadării săvîrșită din culpa, de către o persoana care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

    Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1, 2 și 3 se pedepsește.

 

    Nerespectarea hotărîrilor judecătorești

    ART. 271

    Împotrivirea la executarea unei hotărîri judecătorești, prin amenințare fata de organul de executare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvîrșită prin acte de violenta, pedeapsa este de la unu la 7 ani.

    Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte dintr-o locuinta sau imobil, deținute în baza unei hotărîri judecătorești, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvîrșește prin amenințare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvîrșită prin acte de violenta, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

    Nerespectarea hotărîrilor judecătorești, prin sustragerea de la executarea măsurilor de siguranta prevăzute în art. 112 lit. c) și d), se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

 

    Reținerea sau distrugerea de înscrisuri

    ART. 272

    Reținerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdicție, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate sa ajungă la acesta, cînd astfel de înscrisuri sînt necesare soluționării unei cauze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

 

    CAP. 3

    INFRACȚIUNI CONTRA SIGURANȚEI CIRCULAȚIEI PE CĂILE FERATE

 

    Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpa

    ART. 273

    Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpa, de către angajații căilor ferate, dacă aceasta ar fi putut pune în pericol siguranta circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    Cînd fapta prevăzută în alineatul precedent a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

 

    Neîndeplinirea cu știința a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă

    ART. 274

    Neîndeplinirea cu știința a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, de către angajații căilor ferate, dacă aceasta ar putea pune în pericol siguranta circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    Dacă îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea cu știința arătată în alin. 1 a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Părăsirea postului și prezenta la serviciu în stare de ebrietate

    ART. 275

    Părăsirea postului, în orice mod și sub orice forma, de angajații care asigura direct siguranta circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranta circulației mijloacelor de transport, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează exercitarea atribuțiilor de serviciu în stare de ebrietate de către angajații care asigura direct siguranta circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate.

    Cînd prin faptele prevăzute în alineatele precedente s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Distrugerea și semnalizarea falsa

    ART. 276

    Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei ferate sau a instalațiilor de cale ferată, ori așezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranta mijloacelor de transport ale căilor ferate, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează săvîrșirea de acte de semnalizare falsa sau săvîrșirea oricăror alte acte de natura a induce în eroare personalul căilor ferate în timpul executării serviciului, dacă aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofa de cale ferată.

    În cazul cînd faptele prevăzute în alineatele precedente au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă au produs o catastrofa de cale ferată, pedeapsa este detențiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Săvîrșirea din culpa a faptelor arătate în alin. 1, 2 și 3 se pedepsește în cazul alin. 1 și 2 cu închisoare de la unu la 5 ani, iar în cazul alin. 3, cu închisoare de la 3 la 7 ani dacă s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, și închisoare de la 10 la 15 ani dacă s-a produs o catastrofa de cale ferată.

    Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în acest articol este săvîrșită de către un angajat al căilor ferate, la maximul pedepsei prevăzute pentru fapta comisă se poate adauga un spor pînă la 2 ani, fără a se putea depăși maximul general al pedepsei.

    Tentativa la faptele prevăzute în alin. 1-3 se pedepsește.

 

    Accidentul și catastrofa de cale ferată

    ART. 277

    Accidentul de cale ferată consta în distrugerea sau degradarea importanta adusă materialului rulant de cale sau altor instalații feroviare în cursul circulației sau manevrei mijloacelor de transport ale căilor ferate.

    Catastrofa de cale ferată consta în deraierea, răsturnarea sau prăbușirea unui mijloc de transport al căilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum și în ciocnirea a doua mijloace de transport ale căilor ferate sau a unui mijloc de transport al căilor ferate cu un alt vehicul, dacă s-au produs urmări deosebit de grave prin moartea sau vătămarea integrității corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale căilor ferate, a instalațiilor de cale ferată sau a mărfurilor încredințate pentru transport.

 

    Punerea în mișcare a acțiunii penale

    ART. 278

    Acțiunea penală pentru faptele prevăzute în art. 273 alin. 1, art. 274 alin. 1 și art. 275 alin. 1 și 2 se pune în mișcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate.

 

    CAP. 4

    INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU UNELE ACTIVITĂȚI REGLEMENTATE DE LEGE

 

    Nerespectarea regimului armelor și munițiilor

    ART. 279

    Deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operație privind circulația armelor și munițiilor sau funcționarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează și nedepunerea armei sau a muniției în termenul fixat de lege la organul competent, de către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilității permisului.

    Se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani:

    a) deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum și a muniției pentru astfel de arme;

    b) deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepția celor prevăzute la lit. a), precum și a armelor de panoplie, ori muniției respective în cantități mari;

    c) portul de arme, fără drept, în localul unităților de stat sau altor unități publice, la întruniri publice ori în localuri de alegeri.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive

    ART. 279^1

    Primirea, deținerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum și orice alte operațiuni privind circulația acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

    Dacă faptele prevăzute în alin. 1 au produs pericol public, au avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182 ori au cauzat o paguba materială, pedeapsa este închisoarea de la 4 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

    Sustragerea ori distrugerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

    Dacă faptele prevăzute în alin. 3 au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    În cazul în care faptele prevăzute în alin. 1 și 3 au avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detențiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Amenințarea, adresată unui stat, unei organizații internaționale sau unei persoane fizice ori juridice, cu folosirea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, în scopul de a provoca vătămarea corporală sau moartea unor persoane ori pagube materiale, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.

    Dacă fapta prevăzută în alin. 6 este condiționată de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau cînd prin amenințare, sub orice forma, se pretinde a se da ori a se preda materiale nucleare sau alte materii radioactive, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Nerespectarea regimului materiilor explozive

    ART. 280

    Producerea, experimentarea, prelucrarea, deținerea, transportul sau folosirea materiilor explozive sau orice alte operațiuni privind aceste materii fără drept se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

    Sustragerea materiilor explozive se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

    Cînd faptele prevăzute în alin. 1 și 2 privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau cînd cantitatea de exploziv este însoțită de materiale de inițiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Faptele prevăzute în alin. 1 și 2, dacă au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Cu aceeași pedeapsa se sancționează și fapta prevăzută în alin. 1, dacă a cauzat o paguba materială.

    În cazul în care faptele prevăzute în alineatele precedente au avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detențiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Amenințarea, adresată unui stat, unei organizații internaționale sau unei persoane fizice ori juridice, cu folosirea materiilor explozive în scopul de a provoca vătămarea corporală sau moartea unor persoane ori pagube materiale se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.

    Fapta de amenințare cu folosirea materiilor explozive, săvîrșită în condițiile arătate în art. 279^1 alin. 7, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în acel alineat.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri

    ART. 280^1

    Înstrăinarea, ascunderea sau orice alta fapta prin care se pricinuiește pierderea pentru patrimoniul cultural național sau pentru fondul arhivistic național a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut în alineatul precedent a fost pricinuită prin săvîrșirea unei fapte care constituie prin ea însăși o alta infracțiune, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită, al carei maxim se majorează cu 3 ani.

    Fapta prevăzută în alin. 1 nu se pedepsește, iar în cazul faptelor prevăzute în alin. 2 pedeapsa nu se majorează, dacă înainte ca hotărîrea sa fi rămas definitiva, făptuitorul inlatura rezultatul infracțiunii făcînd ca bunul sa reintre în acel patrimoniu sau fond.

 

    Exercitarea fără drept a unei profesii

    ART. 281

    Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea cere autorizație, ori exercitarea acestora în alte condiții decît cele legale, dacă legea specială prevede ca săvîrșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

 

    TITLUL VII

    INFRACȚIUNI DE FALS

 

    CAP. 1

    FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU DE ALTE VALORI

 

    Falsificarea de monede sau de alte valori

    ART. 282

    Falsificarea de moneda metalică, moneda de hirtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăților, emise de instituția bancară ori de alte instituții de credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează punerea în circulație, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în alineatul precedent, sau deținerea lor în vederea punerii în circulație.

    Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o paguba importanta sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă au cauzat o paguba importanta sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport

    ART. 283

    Falsificarea de timbre, mărci poștale, plicuri poștale, cărți poștale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internațional, ori punerea în circulație a unor astfel de valori falsificate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Falsificarea de valori străine

    ART. 284

    Dispozițiile cuprinse în acest capitol se aplica și în cazul cînd infracțiunea privește monede sau timbre ale altor state ori alte valori străine.

 

    Deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori

    ART. 285

    Fabricarea ori deținerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 282-284 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

 

    CAP. 2

    FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE

 

    Falsificarea instrumentelor oficiale

    ART. 286

    Falsificarea unui sigiliu, unei ștampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc unitățile la care se referă art. 145 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Folosirea instrumentelor oficiale false

    ART. 287

    Folosirea instrumentelor false arătate în art. 286 se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

    Folosirea fără drept a unui sigiliu ori a unei ștampile cu stema tarii se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

 

    CAP. 3

    FALSURI ÎN ÎNSCRISURI

 

    Falsul material în înscrisuri oficiale

    ART. 288

    Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura sa producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

    Falsul prevăzut în alineatul precedent, savirsit de un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Sînt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Falsul intelectual

    ART. 289

    Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știința de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Falsul în înscrisuri sub semnatura privată

    ART. 290

    Falsificarea unui înscris sub semnatura privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Uzul de fals

    ART. 291

    Folosirea unui înscris oficial ori sub semnatura privată, cunoscind ca este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani cînd înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda cînd înscrisul este sub semnatura privată.

 

    Falsul în declarații

    ART. 292

    Declararea necorespunzătoare adevărului, facuta unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cînd, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația facuta servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

 

    Falsul privind identitatea

    ART. 293

    Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, pentru a induce sau a menține în eroare un organ sau o instituție de stat sau o alta unitate dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept.

 

    Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roșii

    ART. 294

    Folosirea fără drept a emblemei sau denumirii de "Crucea Roșie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum și folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri care constituie o imitație a vreunei asemenea embleme ori denumiri, dacă fapta a cauzat pagube materiale, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

    Dacă fapta se săvîrșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

 

    TITLUL VIII

    INFRACȚIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITĂȚI ECONOMICE

 

    Specula

    ART. 295

    Săvîrșirea uneia dintre următoarele fapte:

    a) cumpărarea în scop de revinzare a produselor industriale sau agricole care potrivit dispozițiilor legale nu pot face obiectul comerțului particular;

    b) cumpărarea de produse industriale sau agricole, în scop de prelucrare în vederea revinzarii, dacă ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit dispozițiilor legale, obiectul comerțului particular;

    c) abrogat;

    d) abrogat,

    se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

 

    Înșelăciunea la măsurătoare

    ART. 296

    Înșelarea prin folosirea unui instrument de măsurat inexact ori prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Înșelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor

    ART. 297

    Falsificarea ori substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum și expunerea spre vînzare sau vînzarea de asemenea bunuri, cunoscind ca sînt falsificate ori substituite, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Dacă mărfurile sau produsele au devenit, prin falsificare sau substituire, vătămătoare sănătății, sînt aplicabile dispozițiile art. 313.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Divulgarea secretului economic

    ART. 298

    Divulgarea unor date sau informații care nu sînt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natura sa producă pagube, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent este săvîrșită de alta persoana, oricare ar fi modul prin care a ajuns sa cunoască datele sau informațiile, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

 

    Contrafacerea obiectului unei invenții

    ART. 299

    Contrafacerea sau folosirea, fără drept, a obiectului unei invenții se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

 

    Punerea în circulație a produselor contrafăcute

    ART. 300

    Punerea în circulație a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului unei invenții se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

 

    Concurenta neloială

    ART. 301

    Fabricarea ori punerea în circulație a produselor care poarta denumiri de origine ori indicații de provenienta false, precum și aplicarea pe produsele puse în circulație de mențiuni false privind brevetele de invenții, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizațiilor de comerț ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

 

    Nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export

    ART. 302

    Efectuarea, fără autorizație, a oricăror acte sau fapte care potrivit dispozițiilor legale sînt considerate operațiuni de import, export sau tranzit, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

 

    Deturnarea de fonduri

    ART. 302^1

    Schimbarea destinației fondurilor bănești sau a resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activității economico-financiare sau a produs o paguba unui organ ori unei instituții de stat sau unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Dacă fapta prevăzută la alin. 1 a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri

    ART. 302^2

    Efectuarea oricăror operațiuni de import de deșeuri ori reziduuri de orice natura sau de alte mărfuri periculoase pentru sănătatea populației și pentru mediul înconjurător, precum și introducerea, în orice mod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii, fără respectarea dispozițiilor legale, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    Dacă faptele prevăzute în alineatul precedent au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane, au avut vreuna din urmările arătate în art. 182 ori au cauzat o paguba materială importanta, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naționale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Tentativa se pedepsește.

 

    TITLUL IX

    INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ

 

    CAP. 1

    INFRACȚIUNI CONTRA FAMILIEI

 

    Bigamia

    ART. 303

    Încheierea unei noi căsătorii de către o persoana căsătorită se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    Persoana necăsătorită care se căsătorește cu o persoana pe care o știe căsătorită se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    Faptele prevăzute în prezentul articol nu se sancționează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarata nulă pentru alt motiv decît bigamia.

 

    Adulterul

    ART. 304

    Fapta persoanei căsătorite de a avea relații sexuale afară de căsătorie se pedepsește cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.

    Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a soțului nevinovat.

    Soțul nevinovat poate cere oricind încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, iar după rămînerea definitiva a hotărîrii, încetarea executării pedepsei.

    Proba adulterului se poate face numai prin procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau prin scrisori care emana de la soțul vinovat.

    Urmărirea sau procesul penal încetează și în caz de moarte a soțului care a făcut plîngerea, precum și în caz de anulare a căsătoriei soțului vinovat.

    Urmărirea penală nu poate începe dacă fapta a fost comisă după îndemnul sau încurajarea celuilalt soț, sau dacă viata conjugală era întreruptă în fapt și sotii trăiau despărțiți.

    Dispozițiile art. 27 nu sînt aplicabile.

 

    Abandonul de familie

    ART. 305

    Săvârșirea de către persoana care are obligația legală de întreținere, fata de cel îndreptățit la întreținere, a uneia dintre următoarele fapte:

    a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferințe fizice sau morale;

    b) neîndeplinirea cu rea-credința a obligației de întreținere prevăzute de lege;

    c) neplata cu rea-credința, timp de doua luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească, se pedepsește, în cazurile prevăzute la lit. a) și b), cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda, iar în cazul prevăzut la lit. c), cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.*)

    Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

    Dacă părțile nu s-au împăcat, dar în cursul judecații inculpatul își îndeplinește obligațiile, instanta, în cazul cînd stabilește vinovăția, pronunța impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar dacă nu sînt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81.

    Revocarea suspendării condiționate nu are loc decît în cazul cînd, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvîrșește din nou infracțiunea de abandon de familie.

------------

    *) Alin. 1 al <L  12000   197 10 202 305 74>art. 305 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 197/2000.

 

    Relele tratamente aplicate minorului

    ART. 306

    Punerea în primejdie grava, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de către orice persoana căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.*)

----------

    *) <L  12000   197 10 202 306 74>Art. 306 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 197/2000.

 

    Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului

    ART. 307

    Reținerea de către un părinte a copilului sau minor, fără consimțămîntul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărîre judecătorească, spre creștere și educare, de a impiedica în mod repetat pe oricare dintre părinți sa aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent.

    Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    CAP. 2

    INFRACȚIUNI CONTRA SĂNĂTĂȚII PUBLICE

 

    Zădărnicirea combaterii bolilor

    ART. 308

    Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

 

    Contaminarea venerică și transmiterea sindromului imunodeficitar dobîndit

    ART. 309

    Transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relații sexuale între persoane de același sex sau prin acte de perversiune sexuală, de către o persoana care știe ca suferă de o astfel de boala, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    Transmiterea sindromului imunodeficitar dobîndit - SIDA - de către o persoana care știe ca suferă de aceasta boala se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani.

    Instanta de judecata va dispune măsura de siguranta a obligării la tratament medical.

 

    Sustragerea de la tratament medical

    ART. 309^1

    Sustragerea de la executarea măsurii de siguranta a obligării la tratament medical, în cazul infracțiunii de contaminare venerică, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.

 

    Raspindirea bolilor la animale sau plante

    ART. 310

    Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, sau alte urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

 

    Infectarea apei

    ART. 311

    Infectarea prin orice mijloace a surselor sau rețelelor de apa, dacă este dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

 

    Traficul de stupefiante

    ART. 312

    Abrogat.*)

-----------

    *) Art. 312 a fost abrogat  prin art. 32 al <L  12000   143 10 201   0 81>Legii privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, nr. 143/2000, publicată în M. Of. nr. 362 din 3 august 2000.

 

    Falsificarea de alimente sau alte produse

    ART. 313

    Prepararea de alimente ori băuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătății, expunerea spre vînzare sau vînzarea unor astfel de alimente sau băuturi, cunoscind ca sînt falsificate sau alterate ori interzise consumului, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 8 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează falsificarea sau substituirea altor mărfuri sau produse, dacă prin falsificare sau substituire acestea au devenit vătămătoare sănătății.

    Punerea în consum public de carne sau produse din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă a avut ca urmare îmbolnăvirea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

 

    CAP. 3

    INFRACȚIUNI PRIVITOARE LA ASISTENTA CELOR ÎN PRIMEJDIE

 

    Punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji

    ART. 314

    Părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se îngriji, de către acela care o are sub paza sau îngrijire, punându-i în pericol iminent viata, sănătatea sau integritatea corporală, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani.*)

    Este apărată de pedeapsa persoana care, după săvîrșirea faptei, își reia de buna-voie îndatoririle.

-----------

    *) Alin. 1 al <L  12000   197 10 202 314 74>art. 314 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 197/2000.

 

    Lăsarea fără ajutor

    ART. 315

    Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înștiința autoritatea, de către cel care a găsit o persoana a carei viata, sănătate sau integritate corporală este în primejdie și care este lipsită de putinta de a se salva, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

 

    Lăsarea fără ajutor prin omisiunea de înștiințare

    ART. 316

    Neînștiințarea autorității de către cel ce găsește o persoana abandonată sau pierdută, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusă în pericol viata, sănătatea ori integritatea corporală, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.

 

    CAP. 4

    ALTE INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ

 

    Propaganda naționalist-șovină

    ART. 317

    Propaganda naționalist-șovină, atitarea urii de rasa sau naționale, dacă fapta nu constituie infracțiunea prevăzută în art. 166, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

 

    Împiedicarea libertății cultelor

    ART. 318

    Împiedicarea sau tulburarea libertății de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta de a obliga o persoana, prin constringere, sa participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau sa îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.

 

    Profanarea de morminte

    ART. 319

    Profanarea prin orice mijloace a unui mormint, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

 

    Tulburarea folosinței locuinței

    ART. 320

    Fapta prin care se tulbura în mod repetat folosinta locuinței locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se impiedica normală folosinta a locuinței, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    Acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

    Împăcarea părților inlatura răspunderea penală.

 

    Ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice

    ART. 321

    Fapta persoanei care, în public, săvîrșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se deda la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    Dacă prin fapta prevăzută în alin. 1 s-a tulburat grav liniștea publica, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

 

    Încăierarea

    ART. 322

    Participarea la o încăierare între mai multe persoane se pedepsește cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.

    Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare grava integrității corporale sau sănătății unei persoane, cel care a savirsit aceasta fapta se pedepsește pentru infracțiunea săvîrșită, al carei maxim se reduce cu un an. Ceilalți participanți la încăierare se pedepsesc cu pedeapsa prevăzută în alin. 1.

    În cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaște care dintre participanți a savirsit faptele arătate în acel alineat, se aplica tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, cînd s-a cauzat vătămarea integrității corporale sau sănătății. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

    Nu se pedepsește cel care a fost prins în încăierare impotriva voinței sale, sau care a încercat sa despartă pe alții, sa respingă un atac ori sa apere pe altul.

 

    Asocierea pentru săvîrșirea de infracțiuni

    ART. 323

    Fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvîrșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decît cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intra în scopul asocierii.

    Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvîrșirea unei infracțiuni, se aplica celor care au savirsit infracțiunea respectiva pedeapsa pentru acea infracțiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. 1.

    Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1, care denunta autorităților asocierea mai înainte de a fi fost descoperită și de a se fi început săvîrșirea infracțiunii care intra în scopul asocierii.

 

    Instigarea publica și apologia infracțiunilor

    ART. 324

    Fapta de a indemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savirsi fapte ce constituie infracțiuni, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvîrșirea căreia s-a instigat.

    Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvîrșită de un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implica exercițiul autorității de stat ori de către o persoana dintre cele prevăzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvîrșirea căreia s-a instigat.

    Dacă instigarea publica a avut ca urmare săvîrșirea infracțiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

    Purtarea în public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arătate în alin. 1, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează lăudarea în public a celor care au savirsit infracțiuni sau a infracțiunilor săvîrșite de aceștia.

 

    Raspindirea de materiale obscene

    ART. 325

    Fapta de a vinde sau raspindi, precum și de a confecționa ori deține, în vederea răspîndirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.

 

    Cerșetoria

    ART. 326

    Fapta persoanei care, avînd capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerind ajutor material, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 ani.

 

    Vagabondajul

    ART. 327

    Fapta persoanei care nu are locuinta statornică și nici mijloace de trai și care, deși are capacitate de a munci, nu exercita în mod obișnuit o ocupație sau profesie, ori nu prestează nici o alta munca pentru întreținerea sa, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 ani.

 

    Prostituția

    ART. 328

    Fapta persoanei care își procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicind în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

 

    Proxenetismul

    ART. 329

    Îndemnul sau constringerea la prostituție ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoana, precum și recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

    Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvîrșită fata de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

    Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate sa servească, direct sau indirect, la comiterea infracțiunii prevăzute în alin. 1 și 2 și cele care au fost dobîndite prin săvîrșirea acesteia se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Jocul de noroc

    ART. 330

    Organizarea sau îngăduirea jocurilor de noroc pentru public, fără autorizare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează organizarea sau îngăduirea în mod obișnuit a jocurilor de noroc, într-o casa particulară, în scopul de a realiza foloase materiale.

 

    TITLUL X

    INFRACȚIUNI CONTRA CAPACITĂȚII DE APĂRARE A ROMÂNIEI

 

    CAP. 1

    INFRACȚIUNI SĂVÎRȘITE DE MILITARI

 

    Secțiunea I

    Infracțiuni contra ordinii și disciplinei militare

 

    Absenta nejustificată

    ART. 331

    Absenta nejustificată de la unitate sau serviciu, care a depășit 24 de ore dar nu mai mult de 3 zile, a militarului, în termen sau concentrat, pînă la gradul de sergent inclusiv, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

    Pedeapsa aplicată militarului în termen se executa într-o închisoare militară.

    În timp de război, absenta nejustificată a oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depășit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

 

    Dezertarea

    ART. 332

    Absenta nejustificată de la unitate sau serviciu, care depășește 3 zile, a oricărui militar, se pedepsește cu închisoare de la unu la 7 ani.

    În timp de război, absenta nejustificată a oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depășit 24 de ore, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.

 

    Călcarea de consemn

    ART. 333

    Călcarea regulilor serviciului de garda, de paza, de însoțire sau de securitate, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează și părăsirea comenzii sau oricărui alt post de către militar.

    Călcarea consemnului de către santinela aflată în serviciu de garda sau de paza pe lîngă depozitele de armament, muniții sau materiale explozive, la frontiera ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    Faptele de mai sus săvîrșite în timp de război se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.

 

    Insubordonarea

    ART. 334

    Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

    Dacă fapta este săvîrșită de un ofițer, de un maistru militar sau subofițer, de un militar angajat, de doi sau mai mulți militari împreună ori în fata trupei adunate sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

    În timp de război, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. 1 este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevăzută în alin. 2, de la 3 la 12 ani.

 

    Lovirea sau insulta superiorului

    ART. 335

    Lovirea superiorului de către inferior sau a șefului de către subordonat se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

    În cazul în care cel lovit se găsește în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

    Insulta superiorului de către inferior sau a șefului de către subordonat se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an.

    Dacă faptele de mai sus sînt săvîrșite în timp de război, maximul pedepselor se sporește cu 2 ani.

 

    Lovirea sau insulta inferiorului

    ART. 336

    Lovirea inferiorului ori subordonatului de către superior sau șef se pedepsește cu închisoare de la o luna la 1 an.

    Insulta inferiorului ori subordonatului de către superior sau șef se pedepsește cu închisoare de la o luna la 6 luni.

    Dispozițiile alin. 1 și 2 nu se aplica în timp de război, dacă faptele au fost determinate de o necesitate militară.

 

    Punerea în mișcare a acțiunii penale

    ART. 337

    Acțiunea penală pentru infracțiunile din prezenta secțiune se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.

 

    Secțiunea II

    Infracțiuni pe cimpul de lupta

 

    Capitularea

    ART. 338

    Predarea în miinile inamicului de către comandant a forțelor militare pe care le comanda, lăsarea în miinile dușmanului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuințare de către comandant a mijloacelor de lupta sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca aceasta sa fi fost determinata de condițiile de lupta, se pedepsesc cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Părăsirea cimpului de lupta

    ART. 339

    Părăsirea cimpului de lupta sau refuzul de a acționa, săvîrșite în timpul luptei, ori predarea în captivitate, sau săvîrșirea altor asemenea fapte de natura a servi cauza dușmanului, se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Tentativa se pedepsește.

 

    Secțiunea III

    Infracțiuni specifice aviației și marinei militare

 

    Zborul neautorizat

    ART. 340

    Zborul cu o aeronava aparținînd forțelor armate ale statului roman, fără prealabilă autorizare, precum și nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în spațiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

    Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a cauzat urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a cauzat un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Părăsirea navei

    ART. 341

    Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu, de către comandant, mai înainte de a-și fi exercitat pînă la capăt îndatoririle de serviciu, precum și de către orice persoana ce face parte din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

    Aceeași fapta săvîrșită în timp de război se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Părăsirea comenzii

    ART. 342

    Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, în situații ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

    În cazul în care părăsirea comenzii s-a savirsit în timpul luptei, de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este detențiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Neluarea măsurilor necesare în operațiile navale

    ART. 343

    Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care fără a fi fost oprit prin vreun ordin, sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială pe care o avea, nu ia măsurile necesare sa atace, sa lupte impotriva dușmanului, sa ajute o nava a statului roman sau a unei tari aliate urmărită de dușman ori angajata în lupta, sau nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi dușman, ori nu urmărește navele de război sau comerciale ale dușmanului, se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Coborirea pavilionului

    ART. 344

    Coborirea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza dușmanului, săvîrșită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum și de către orice alta persoana ambarcată, se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Coliziunea

    ART. 345

    Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpa, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea grava a navei sau alte urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

    În cazul în care fapta prevăzută în alineatul precedent a fost săvîrșită cu intenție, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    În timp de război, fapta prevăzută în alin. 2 se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Sancționarea tentativei

    ART. 346

    Tentativa infracțiunilor prevăzute în art. 340, 341, 342, 344 și 345 alin. 2 și 3 se pedepsește.

 

    Infracțiuni privitoare la aeronave

    ART. 347

    Dispozițiile art. 341-346 se aplica în mod corespunzător și în ce privește aeronavele militare.

 

    CAP. 2

    INFRACȚIUNI SĂVÎRȘITE DE MILITARI SAU DE CIVILI

 

    Sustragerea de la serviciul militar

    ART. 348

    Fapta persoanei care își provoacă vătămări integrității corporale sau sănătății, simulează o boala sau infirmitate, folosește înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de război cu închisoare de la 3 la 10 ani.

    Acțiunea penală se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.

 

    Defetismul

    ART. 349

    Raspindirea sau publicarea în timp de război de zvonuri sau informații false, exagerate sau tendențioase relative la situația economică și politica a tarii, la starea morala a populației în legatura cu declararea și mersul războiului, precum și săvîrșirea altor asemenea fapte de natura sa slăbească rezistenta morala a populației, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Jefuirea celor căzuți pe cimpul de lupta

    ART. 350

    Jefuirea pe cimpul de lupta a morților sau răniților de obiectele aflate asupra lor se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează fapta arătată în alineatul precedent, care, fără sa fie săvîrșită pe cimpul de lupta, este urmarea unor operații de război.

 

    Folosirea emblemei Crucii Roșii în timpul operațiilor militare

    ART. 351

    Folosirea, fără drept, în timp de război și în legatura cu operațiile militare, a emblemei ori denumirii de "Crucea Roșie" sau a celor asimilate acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.

 

    Sustragerea de la rechiziții militare

    ART. 352

    Refuzul nejustificat de a pune la dispoziția forțelor armate bunurile legal rechiziționate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligații, ori nedeclararea la recensamint a bunurilor supuse rechiziționării, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

    În cazul cînd fapta se săvîrșește în timp de război, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

 

    CAP. 3

    INFRACȚIUNI SĂVÎRȘITE DE CIVILI

 

    Sustragerea de la recrutare

    ART. 353

    Sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepsește cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

    Sustragerea de la recrutare în timp de război se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

 

    Neprezentarea la încorporare sau concentrare

    ART. 354

    Neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoștințare, iar dacă termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează și neprezentarea celor încorporați sau concentrați la unitatea la care au fost repartizați.

    În timp de mobilizare sau război, precum și în caz de chemare urgenta, expres prevăzută în ordinul de chemare, termenele de prezentare vor fi cele specificate în ordin. În caz de neprezentare, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

    Termenele de prezentare prevăzute în alineatele precedente se sporesc cu 10 zile în cazul în care cei chemați se afla în străinătate.

 

    Punerea în mișcare a acțiunii penale

    ART. 355

    Acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute în prezentul capitol se pune în mișcare numai la sesizarea comandantului.

 

    TITLUL XI

    INFRACȚIUNI CONTRA PĂCII ȘI OMENIRII

 

    Propaganda pentru război

    ART. 356

    Propaganda pentru război, raspindirea de știri tendențioase sau inventate, de natura sa servească atitarii la război, sau orice alte manifestări în favoarea dezlănțuirii unui război, săvîrșite prin grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Genocidul

    ART. 357

    Săvîrșirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup național, etnic, rasial sau religios, a vreuneia dintre următoarele fapte:

    a) uciderea membrilor colectivității sau grupului;

    b) vătămarea grava a integrității fizice sau mintale a membrilor colectivității sau grupului;

    c) supunerea colectivității ori grupului la condiții de existenta sau tratament de natura sa ducă la distrugere fizica;

    d) luarea de măsuri tinzind la împiedicarea nașterilor în sinul colectivității sau grupului;

    e) transferarea forțată a copiilor aparținînd unei colectivități sau unui grup, în alta colectivitate sau în alt grup,

    se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Dacă fapta este săvîrșită în timp de război, pedeapsa este detențiunea pe viata.

    Înțelegerea în vederea săvîrșirii infracțiunii de genocid se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

 

    Tratamentele neomenoase

    ART. 358

    Supunerea la tratamente neomenoase a răniților ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roșii ori al organizațiilor asimilate acesteia, a naufragiaților, a prizonierilor de război și în general a oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experiențe medicale sau științifice care nu sînt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează săvîrșirea fata de persoanele arătate în alineatul precedent a vreuneia dintre următoarele fapte:

    a) constringerea de a servi în forțele armate ale adversarului;

    b) luarea de ostateci;

    c) deportarea;

    d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal;

    e) condamnarea sau execuția fără o judecata prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal și care sa fi judecat cu respectarea garanțiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege.

    Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuți în alin. 1 se pedepsește cu detențiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Dacă faptele prevăzute în prezentul articol sînt săvîrșite în timp de război, pedeapsa este detențiunea pe viata.

 

    Distrugerea unor obiective și însușirea unor bunuri

    ART. 359

    Distrugerea în întregime sau în parte:

    a) a clădirilor, a oricăror alte construcții sau a navelor care servesc de spitale;

    b) a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Roșie, ori al organizațiilor asimilate acesteia, pentru transportul răniților, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roșii ori ale organizațiilor asimilate acesteia;

    c) a depozitelor de materiale sanitare,

    dacă toate acestea poarta semnele distinctive reglementate, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează însușirea sub orice forma, nejustificată de o necesitate militară și săvîrșită în proporții mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea răniților sau bolnavilor căzuți sub puterea adversarului.

    Tot astfel se sancționează distrugerea în întregime sau în parte, ori însușirea sub orice forma, nejustificată de vreo necesitate militară și săvîrșită în proporții mari, a oricăror alte bunuri.

 

    Distrugerea, jefuirea sau însușirea unor valori culturale

    ART. 360

    Distrugerea sub orice forma, fără necesitate militară, de monumente sau construcții care au o valoare artistică, istorica ori arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorica sau științifică, opere de arta, manuscrise, cărți de valoare, colecții științifice sau colecții importante de cărți, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus și în general a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

    Cu aceeași pedeapsa se sancționează jefuirea sau însușirea sub orice forma a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol, de pe teritoriile aflate sub ocupație militară.

 

    Sancționarea tentativei, tăinuirii și favorizării

    ART. 361

    Tentativa infracțiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.

    Tăinuirea și favorizarea privitoare la infracțiunile dîn acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

    Tăinuirea și favorizarea săvîrșite de soț sau de o ruda apropiată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 357 și 358 alin. 3 și 4 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevăzute în alin. 2 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infracțiuni, tăinuirea și favorizarea nu se pedepsesc.

 

    DISPOZIȚII FINALE

 

    ART. 362

    Dispozițiile din partea generală a acestui cod se aplica și faptelor sancționate penal prin legi speciale, afară de cazul cînd legea dispune altfel.

    ART. 363

    Prezentul cod intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1969.

 

    NOTA:

    Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 140/1996, dispozițiile prevăzute în aceasta lege referitoare la liberarea condiționată nu se aplica celor condamnați definitiv înainte de intrarea în vigoare a legii, cu excepția celor care s-au sustras de la executare.

    Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 140/1996, dispozițiile art. 39 alin. 6 din Codul penal sînt aplicabile și în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa detențiunii pe viata sau cu pedeapsa închisorii.